luni, 28 noiembrie 2016

Am esuat.

Este tarziu. M-am ridicat din pat. Imi aprind o tigara, si scriu. Intr-un final cu asta raman mereu.
Un alt final din viata mea. 
Am esuat mult in viata asta. Si de cele mai multe ori am esuat cu oamenii pe care i-am lasat in viata mea. Am esuat sperand ca un om necunoscut, poate deveni si inceputul frumosului din viata ta. 
Fiecare om aduce ceva placut in viata noastra, chiar daca acel placut se transforma  intr-o lectie dura a existentei noastre. 
Esuam pentru ca nu invatam sa plecam de langa oamenii dragi inainte de a-i transforma intr-un  motiv de ura. 
Esuam pentru ca amanam sa plecam de acolo de unde nu ne mai este bine, si ne incapatanam sa ramanem in fata durerii, doar pentru a acumula tot mai multe motive de a nu ne mai intoarce. 
Am esuat in cautarea fericirii, si nu am dat decat de iluzii.
Am esuat si am scapat printre batai de inima, iubiri de duzina, ce am crezut ca vor dura la nesfarsit. 
Dar cine rezista la nesfarsit nefericirii? Cine rezista sa isi simta sufletul o carpa? Cine rezista in fata nepasarii si indiferentei?
Am esuat, dar nu am regrete. Am esuat si nu voi plange. Cuvintele o fac in locul meu.

Eu niciodata nu pierd. 
Eu niciodata nu iubesc pe cine nu trebuie. Sunt iubita asa cum nu trebuie. 
Ma castig tot mai mult pe mine, si invat ca merit mai mult cu fiecare esec. 
Am esuat din nou, dar o sa invat sa ma regasesc pe mine. 
Am esuat, dar dincolo de un alt final din viata noastra ne asteapta prezentul, si gandul la un viitor mai bun. 
Fiecare esec ne face sa vedem ceea ce am devenit, si ne invata sa vedem fericirea din prezent.


Am esuat...si cu tine.


Niciun comentariu: