luni, 14 noiembrie 2016

Am.


Am colectionat atatea momente in viata asta de pana acum, incat am ajuns in sfarsit la concluzia ca nimic nu este pentru totdeauna. 
Am trait atatea vise in spatele ochilor inchisi, incat mi-am distorsionat realitatea. 
Am gustat atat de mult dragostea, insa am trait-o de putine ori, si am simtit-o atat de rar...
Am avut langa mine oameni puternici care au putut starni sentimente, si in acelasi timp oameni atat de mici pentru a fi capabili sa le mentina. 
Am cunoscut inceputuri, al caror sfarsit il preconizam mereu, si am constat ca a fi singura nu este boala nici virus. Este deficienta. Si am pierdut oameni asteptand de la om la om o varianta mai buna. 
Am iubit  oameni care nu s-au incumetat sa traiasca dragostea, apoi am ramas cu ochii tintiti in tavan, suferind. 
Am consumat iubiri mari pe oameni mici.
Am invatat sa nu mai cred in cuvinte mari. Mereu au fost urmate de o duritate scuipata din 'neiubire.' 
Am invatat sa nu mai cred ca exista fericire. Desi tind sa cred ca mi-am platit fericirea in avans. 
Am invatat sa imi construiesc trepte pentru vise, si mi-am batut joc de tot ce nu a fost vis, si am platit. 
Am fugit de oameni mici in dragoste, si tot de ei am dat, si din cauza lor am perceput dragostea drept o lectie invatata in perioade diferite. 
Am simtit ceea ce imi face rau, dar niciodata nu am avut curaj sa inlatur ceea ce simteam ca este rau dar necesar sufletului. 
Am ranit si am fost ranita, si daca as putea mi-as spala sufletul in mare si as lua-o de la capat cu el curat de trecut, remuscari si neputinte. 
Am ratacit prin ganduri fara o directie. 
Am oasele ruginite de incertitudini. 
Am imbratisat destine paralele cu oameni ce credeam ca imi completeaza viitorul.
Am trait iubirea in doze mici.
Am trait prea putin pana acum, si am simtit aproape deloc...
Am crezut mereu ca nimic nu este la intamplare, si orice se intampla cu un motiv..
Am constatat ca ma am doar pe mine. Ne descurcam. 
Am constat ca sunt eu, persoana cu cele mai misto defecte, si o sa ma las doar in viata acelor persoane capabile sa ma aprecieze si sa ma respecte asa cum sunt. 

Am constat ca am obosit sa renunt la mine ca sa ii pot multumii pe altii.