sâmbătă, 6 august 2016

S-a sfarsit.


Mi-am aprins o tigara.
Mi-as aprinde un pachet intreg odata, daca as stii ca m-ar ajuta.
Stau la bucatarie, pe scaunul unde obisnuiai sa stai tu. Stau si privesc tot ceea ce este in casa asta, si incerc sa sterg cu privirea orice urma pe care ai lasat-o.
Ma ridic si incerc sa adun putinele lucruri ce iti mai apartin. Caut un sac mare si adun in el ultimele firimituri din tine, ramase in casa mea.
Intre timp ma opresc si ma gandesc cat de naiva am fost. Mereu am crezut ca ceea ce dai lumii, vei primi inapoi. Am dat un suflet, si am primit inapoi rautati ieftine, de la tine.
Om ieftin si fara o farama de suflet.
Imi pun muzica sa imi cante la maxim, sa nu imi mai aud gandurile ce urla a dezgust, si nici sufletul sa nu mi-l simt cand isi da ultimul Duh, pentru ca a avut grija sa se consume pentru o iubire ce nu am simtit-o decat eu.
Ma duc la baie si iti arunc periuta de dinti, desi as pastra-o. Poate as avea ocazia vreodata sa te frec cu ea pe cord deschis, sa simt cum inima ta o sa bata a durere.
Iti adun prosoapele, desi le-as pastra si pe ele. Te-as infasura in ele si te-as privi ca pe-o mumie mumificata in ura si dezgustul pe care mi le provoci.
Las totul in mijlocul casei, si imi mai aprind o tigara.
Strang dupa tine ca dupa un mort, Un mort ce as da orice sa putrezeasca in nefericire si neimpliniri.
Stiu. Nu e bine sa doresti raul nimanui.
Dar ce poti face  atunci cand ceea ce ai avut, a apartinut de fapt tuturor?
Ce poti face atunci cand tot ceea ce ai iubit, ti-a calcat sufletul si bunatatea in picioare?
Ce poti face cand trupul care iti incapea perfect in brate, era tocit de bratele intregii lumii, crezand ca doar tu esti in lumea si viata omului pe care il divinizezi, si langa care iti vezi fiecare apus si rasarit din restul vietii tale?
Ce poti face cand constati ca ai renuntat la viata si placerile tale, pentru a-ti creea o lume noua in jurul unui om care isi creea noi orizonturi in viata altora?
Eu nu stiu ce sa fac. Nici macar sa te urasc nu pot. Si asta este un sentiment, iar tu, nu meriti nici macar atat.
Mai ti minte cand am mers prima data cu trenul? Mai ti minte ca mi-ai scris pe geam ''Te iubesc''??
Era un geam aburit, Stiam ca se va evapora imediat scrisul. Pentru ca tu doar iubiri de duzina oferi, iubesti in fiecare zi a vietii tale, dar niciodata aceeasi persoana.
Ma intorc la strans. Mai am putine lucruri. Le voi arunca la tomberon, acolo le vei gasi daca vei vrea sa recuperezi ceva. Lucrurile fara valoare acolo sunt, iar tu cunosti perfect acest lucru pentru ca nu ai niciun pic de valoare.
Sincer.
Eu nu am pierdut nimic. Am oferit tot, si pot tine capul sus fara remuscari. Esti doar un esec din care voi invata sa o iau de la capat mult mai bine. Esti doar o lectie din viata din care am invatat ca increderea nu se ofera oricui. Am fost la un pas sa ma pierd, si m-am oprit cand ratiunea s-a trezit la viata atunci cand inima mea a incetat sa mai bata a iubire....pentru tine. Pentru un om toxic ce mi-a infectat viata cu dezgust si dezamagire.
Scursuri de oameni precum esti tu, gasesc si in piata la Obor, la un pret de nimic. Asa ca nu esti o mare pierdere.
Gata, am terminat de strans. Merg sa vomit. M-am gandit prea mult la tine.

Viata este o curva, si tu ai fost viata mea.

Sfarsit...in sfarsit, s-a sfarsit

17 comentarii:

Ancu spunea...

Aiaaaa...�������� indiferent cata suferința poate aduce o iubire, trebuie găsită mereu acea firimitura de putere de a merge cu fruntea sus.
Este greu dar niciodată imposibil.
����

Anonim spunea...

Daca ai realizat ca era deja toxic
...acela este primul pas spre vindecare.

Nuante de gri spunea...

Viata merge mai departe indiferent de ce ne lovim.

Nuante de gri spunea...

Mulțumesc Anonimule, as prefera sa te prezinți data viitoare :)

Anonim spunea...

Și când mă gândesc că viața e un boomerang...îmi dau seama că postarea ta, este ceea ce eu nu am putut exprima în cuvinte, ci doar am simțit cum mor și mă agăț de zile. Nu am murit, dar uite-mă tot aici, încercând să găsesc ceva ce mi-aș fi dorit să existe.
Nu judec viața că am simțit. Mă judec pe mine, că încă simt.

Nuante de gri spunea...

Și ce ti-ai fi dorit sa existe?

Anonim spunea...

Răspuns la ceea ce am oferit :) Mai exact, reciprocitate.

Nuante de gri spunea...

Din păcate nu întotdeauna primim ceea ce oferim, și nici dragostea cu forța nu se poate

Anonim spunea...

Din păcate.
Rămân cu ,,păcatele,, și anonimatul.

Anonim spunea...

Sunt beata şi mi-e dor de tine

Încă încerc să-mi dau seama de ce durează atât de mult să te dau uitării, să mă desprind de tine, de amintirea zilelelor cu noi şi de ideea că poate o să te întorci. Mă străduiesc, jur, dar inima mea e proastă, flămândă, extenuată şi câteodată mă întreb de unde naiba mai are putere să te iubească în halul ăsta.

E ciudat cum trece timpul, dar atingerile unor oameni care au plecat demult rămân atât de impregnate în pielea ta că încă îi mai simţi în tine. La fel de vii, la fel de cruzi. Dacă nici asta nu e dragoste, atunci spune-mi tu, iubito, ce e?


Bine îmi spunea mie cineva că fiecare dintre noi ţine la cineva la care nu ar trebui. Felicitari, iubito, tu esti persoana aia!

Și nu, nu sunt persoana căreia i-ai dedicat postarea.

Nuante de gri spunea...

Și dacă nu ești persoana căreia i-am dedicat postarea, atunci cine ești?

Nuante de gri spunea...

Dubios...

Nuante de gri spunea...

Sper sa ma lămurești candva cu anonimatul asta...măcar un indiciu.

Anonim spunea...

Nu voi face asta. Ori simți cine e, ori nu.

Nuante de gri spunea...

Facem altfel, evita locul asta și comentariile de genu' . Dacă îți place sa stai în spatele anonimatului, atunci ramai asa și pastreaza-ți gândurile fără a mi le mai scrie. Misterul asta deja mi se pare cusut cu ata alba. Mulțumesc!

Anonim spunea...

Ok. Așa voi face.

Ana Ancu spunea...

Ana Ancu , ❤❤❤❤ love you 💖💖💖💖