miercuri, 13 ianuarie 2016

Dezamagirea.


Dezamagirea vine din tine omule. 
Tu, care accepti oameni in viata ta care iti distrug orice incercare de a fii fericit. 
Tu, care te lasi dus de nas de bunatatea falsa a oamenilor. 
Tu, care te increzi in iubirea inchipuita  a oamenilor cu termen scurt de expirare in viata ta. 
Tu, care permiti sa te lasi afectat de greselile inventate de cei din viata ta . 
Tu, care ai impresia ca iubirea vindeca ce rautatea distruge. 
Tu, a carei naivitate a fost platita prin mult gust amar. 
Tu, care crezi ca imbratisarile pot si un pic mai lungi decat o fractiune de secunda. 
Tu, care crezi ca uitand de tine pentru a te dedica iubii, faci cea mai buna alegere. 
Tu, care orice ai face, oricum nu faci nimic bun. 
Tu, al carui suflet torturat, uiti de propriile placeri, si te dedici fericrii altora, aducandu-ti propria nefericire. 
Tu, care stii ca viata este plina de lectii care se vor repeta pana cand le vei intelege.
Tu, care platesti fiecare fericire prin  multe momente de neferericire. 

Dezamagirea vine din mine. Eu, omul care alege sa fie fericirt, si sa se lepede de toate nefericirile produse din frustrarile oamenilor.  Eu, a carei realizare este ca viata este prea scurta pentru a ne-o cheltui pe momente ieftine si dureroase. Eu, omul care s-a imbatat cu infinit si timpul i-a jucat drame.
Eu, cea care reuseste sa isi reia viata fara ambalaje al caror continut nu este prea bine reusit. 
Eu, cea care are o colectie impresionanta de greseli, si de oameni care mi-au futut visele.


Punct si de la capat.

P.S: Cine stie ca atunci cand plang,
       Mainile imi curg de carne
       Si-ncercand in brate sa ma strang, 
       Oasele imi ies prin palme?...

Niciun comentariu: