sâmbătă, 23 ianuarie 2016

02:30 - E tarziu.



Da, e tarziu. Simt nevoia de a scrie, habar nu am ce, insa stiu ca dezgustul si dezamagirea din mine, nu au explicatii in cuvinte. Mai stiu ca timpul oferit oamenilor fara lipsa de caracter, nu mai poate fi luat inapoi. Mai stiu ca noi oamenii suntem foarte naivi de fel, si ne incredem foarte usor in cei noi aparuti in viata noastra, le oferim un petic de suflet ramas din urma altor incercari esuate, insa si de ala isi bat joc,  Fiecare om din viata mea m-a transformat intr-un monstru pentru ca a reusit sa plece  lasand  doar gustul regretului, dezgustului, dezamagirii. Sau poate ca intreaga vina-mi apartine, obisnuiesc sa deschid usa casei mele fiecarei scursuri de fiinta, o las sa imi invadeze viata, ba chiar sa imi intre cu bocancii in suflet, lasand doar mizerie in urma, iar eu, eu raman sa strang, sa dau cu mopul peste lacrimi, sa matur regretele, si sa adun in faras, alte gunoaie de oameni. Insa din orice om plecat din viata noastra ramanem cu o lectie, insa cand lectia se repeta, obosesti. Obosesti sa primesti atatea cuvinte pompoase stiind ca niciodata nu-ti vor fi demonstrate, stiind ca un om josnic nu o sa fie niciodata capabil sa treaca iubirea la stadiul de fapte, si o va urla doar in cuvinte.  
Mai obosesti sa primesti invitatii de genul: te invit in viata mea ca sa ramai. Am ramas pentru a ma distruge. 
De-a lungul anilor am renuntat sa mai fiu perfecta pentru mine incercand sa fiu perfecta pentru altii, asta este regretul meu, asta este lectia mea. Fiecare experienta din viata noastra este o lectie, lectie care se va repeta pana v-om invata ceva din ea. Insa cred ca de data asta am invatat ceva esential: sa nu mai merg unde ma duce drumul, ci sa merg pe unde nu exista un drum si sa las o urma, si cu siguranta o sa-mi intalnesc destinul exact pe drumul pe care am luat-o pentru a ma feri de el. 


E tarziu insa niciodata prea tarziu pentru a inlatura gunoaiele ce ne pateaza existenta. Nu este tarziu sa intelegem ca unii oameni apar in viata noastra pentru a ne spune lectia, si apoi pleaca. Nu este tarziu pentru a realiza ca nu trebuie sa avem incredere in oamenii care ne injura si ne ling cu aceeasi limba. Nu este tarziu pentru a invata sa asculti inainte sa vorbesti, sa astepti inainte sa critici, sa incerci inainte sa renunti, sa aduni inainte sa retragi, si sa daruiesti inainte sa mori. 
Daca as fi un semn de punctuatie, as fi punct , datorita tacerii pe care am intins-o de azi pe buze. 


miercuri, 13 ianuarie 2016

Dezamagirea.


Dezamagirea vine din tine omule. 
Tu, care accepti oameni in viata ta care iti distrug orice incercare de a fii fericit. 
Tu, care te lasi dus de nas de bunatatea falsa a oamenilor. 
Tu, care te increzi in iubirea inchipuita  a oamenilor cu termen scurt de expirare in viata ta. 
Tu, care permiti sa te lasi afectat de greselile inventate de cei din viata ta . 
Tu, care ai impresia ca iubirea vindeca ce rautatea distruge. 
Tu, a carei naivitate a fost platita prin mult gust amar. 
Tu, care crezi ca imbratisarile pot si un pic mai lungi decat o fractiune de secunda. 
Tu, care crezi ca uitand de tine pentru a te dedica iubii, faci cea mai buna alegere. 
Tu, care orice ai face, oricum nu faci nimic bun. 
Tu, al carui suflet torturat, uiti de propriile placeri, si te dedici fericrii altora, aducandu-ti propria nefericire. 
Tu, care stii ca viata este plina de lectii care se vor repeta pana cand le vei intelege.
Tu, care platesti fiecare fericire prin  multe momente de neferericire. 

Dezamagirea vine din mine. Eu, omul care alege sa fie fericirt, si sa se lepede de toate nefericirile produse din frustrarile oamenilor.  Eu, a carei realizare este ca viata este prea scurta pentru a ne-o cheltui pe momente ieftine si dureroase. Eu, omul care s-a imbatat cu infinit si timpul i-a jucat drame.
Eu, cea care reuseste sa isi reia viata fara ambalaje al caror continut nu este prea bine reusit. 
Eu, cea care are o colectie impresionanta de greseli, si de oameni care mi-au futut visele.


Punct si de la capat.

P.S: Cine stie ca atunci cand plang,
       Mainile imi curg de carne
       Si-ncercand in brate sa ma strang, 
       Oasele imi ies prin palme?...