joi, 24 decembrie 2015

Sfarsit.


Din pacate nu mereu putem preconiza sfarsitul . Intotdeauna am trait cu impresia ca orice inceput are si-un sfarsit, mai devreme sau mai tarziu. Uneori cred ca sfarsim noi inaintea sfarsitului. Sfarsim de atatea asteptari, sfarsim obositi de singuratatea in doi, sfarsim satui de neintelegeri , sfarsim epuizati de atata noroi aruncat in noi. Sfarsim sfasiati in fata celor care ne-au facut sa ne atasam de ei, ca apoi sa ne ofere glorios o mare usa inchisa in nas, si-un mare sut in cur, incat sa ne trimita suficient de departe de unde nu ne mai putem intoarce nicicand.  Sfarsim satui sa cersim atentie, si un gram de iubire ce nu a existat nicicand decat la nivelul cuvintelor, niciodata al faptelor Sfarsim obositi de dorinte si vise neimplinite. Sfarsim dezamagiti de increderea si viata oferita, fix cui nu avea nevoie de ea. Sfarsim cu dezgustul implicarii sufletului in ceva ce iti doreai sa fie fara de sfarsit. 
Dar ce exista in lumea asta fara de sfarsit? Nici macar viata. Si cand viata este atat de scurta si imprevizibila, de ce sa sfarsim inaintea sfarsitului?
Dupa fiecare sfarsit, incepe un alt inceput glorios, si de fiecare data altfel. 

P.S: Am adunat nimicuri ca sa-mi umplu golurile sufletesti. Dupa ce am terminat de adunat am vazut marele abis.
Stau si privesc cum ploua în mine. Daca ma voi inunda, intr-un final, am sa-mi suflec pantalonii si voi pasi cu zambetul pe buze prin apa care-mi spala trupul pe dinauntru…


Sfarsit!