sâmbătă, 10 octombrie 2015

Octombrie, fost al nostru .

Octombrie. O alta luna din restul anotimpului nostru. Anotimpul amintirilor mele. Anotimpul care mi te-a dat, și mi te-a luat cu adevărat. Anotimpul în care m-am trezit târziu cu inima bătând pentru tine. Anotimpul în care am început sa te iubesc,  și-n același timp sa realizez ca este prea târziu sa îți spun că îmi lipsești, și ca îmi este greu sa cobor din suflet, să-l întreb de tine. Este anotimpul în care am avut ocazia să-ți mai vad o data zambetul, este anotimpul în care am mai avut o ultima ocazie de-a ma înveli cu amintiri, și-a realiza ca de multe ori mi-ai sărutat visele.
Ai fost în fata mea și ți-am învățat bătăile inimii pe de rost, le fredonez în gând ca pe melodia mea preferata. Încă îți port amprenta în suflet, de acolo nu te poate lua nimeni.
Nu ma caracterizează romantismul asta exagerat, însă știu ca as fi rămas lângă tine puțin peste o viata, și te-aș fi îmbrățișat pana uitam sa respir.

Ramai de-a pururea toamna sufletului meu. Amin!

Niciun comentariu: