joi, 29 octombrie 2015

Acel moment.



Acel moment in care realizezi ca te-ai desprins de tot. De acel tot care candva iti era vital.
Acel moment in care realizezi ca te trezesti, si nu mai esti cu gandul acolo, acolo unde te-ai incapatant sa ramai pentru usi inchise in fata. 
Acel moment in care nu dormi o noaptea intreaga pentru ca in viata ta se aud pasi noi. 
Acel moment cand in sfarsit stai ochi in ochi cu prezentul, si incepi sa il traiesti, sa il simti,
Acel moment in care te decizi  sa iti scuipi orgoliul in propriul tomberon, sa rontai un octombrie cariat de frunze si alei pustiite. 
Acel moment in care este cazul sa gusti din cafeaua de a doua zi, riscand sa ramai fericit pentru tot restul vietii. 
Acel moment in care apare ca sa iti demonstreze ca in loc de o gaura imensa in piept, chiar ai suflet. 
Acel moment in care in sfarsit reusesti sa traiesti fara oamenii care nu au fost capabili sa te iubeasca pana la final, si sa te pastreze atat timp cat le batea iubirea in piept.
Acel moment in care realizezi ca ceea ce nu rezolva timpul, trebuie sa rezolvam noi singuri.
Acel moment in care realizezi ca trebuie sa renunti sa dai de stire lumii despre ceea ce simti, si sa-i oferi ei toate cuvintele spuse si nespuse, ea persoana care are dreptul sa le stie prima pentru ca ea este persoana datorita careia te-ai trezit cu zambetul pe buze, intr-un azi care va deveni amintirea unui ieri. 

P.S: Toamna asta schimb povestea! 


Un comentariu:

Anonim spunea...

Ce îți mai place sa schimbi fericirea!