joi, 29 octombrie 2015

Acel moment.



Acel moment in care realizezi ca te-ai desprins de tot. De acel tot care candva iti era vital.
Acel moment in care realizezi ca te trezesti, si nu mai esti cu gandul acolo, acolo unde te-ai incapatant sa ramai pentru usi inchise in fata. 
Acel moment in care nu dormi o noaptea intreaga pentru ca in viata ta se aud pasi noi. 
Acel moment cand in sfarsit stai ochi in ochi cu prezentul, si incepi sa il traiesti, sa il simti,
Acel moment in care te decizi  sa iti scuipi orgoliul in propriul tomberon, sa rontai un octombrie cariat de frunze si alei pustiite. 
Acel moment in care este cazul sa gusti din cafeaua de a doua zi, riscand sa ramai fericit pentru tot restul vietii. 
Acel moment in care apare ca sa iti demonstreze ca in loc de o gaura imensa in piept, chiar ai suflet. 
Acel moment in care in sfarsit reusesti sa traiesti fara oamenii care nu au fost capabili sa te iubeasca pana la final, si sa te pastreze atat timp cat le batea iubirea in piept.
Acel moment in care realizezi ca ceea ce nu rezolva timpul, trebuie sa rezolvam noi singuri.
Acel moment in care realizezi ca trebuie sa renunti sa dai de stire lumii despre ceea ce simti, si sa-i oferi ei toate cuvintele spuse si nespuse, ea persoana care are dreptul sa le stie prima pentru ca ea este persoana datorita careia te-ai trezit cu zambetul pe buze, intr-un azi care va deveni amintirea unui ieri. 

P.S: Toamna asta schimb povestea! 


miercuri, 28 octombrie 2015

Fugi.


Fugi si lasa-ti trecutul in spate. 
Fugi si uita lacrimile planse si da glas zambetelor. 
Fugi si gaseste fericirea in cafeaua de dimineata. 
Fugi si aduna clipe pe care sa le strangi la piept ca pe o comoara. 
Fugi si uita lucrurile marunte, iubirile inchipuite si fericirile ratate. 
Fugi din rutina  amortita a sufletului si da frumos vietii. 
Viata ne-a fost data sa o traim, nu sa o irosim. 
Fugi sa iti angajezi sufletul in intelegere, bunatate si respect.
Fugi sa iti inveti bratele sa imbratiseze ce alta data urau. 
Fugi si razi din zori pana in apus. 
Fugi si traieste pana nu ti se iroseste viata pe regrete, pe neputinta de a fii fericit, pe iubiri inchipuite, pe oamenii care ne-au dezamagit, pe locuri si momente inconfortabile, pe lacrimi ce ai impresia ca nu le poti opri, pe neimpliniri, Fa ceea ce iti place, oricand si oricum, fugi in cautarea fericirii, viata ne-a fost data pentru ca o meritam. Profita!

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Momente.


6:55.

Exista momente in care singuratatea-ti devine confortabila. Devine acel moment cand te analizezi, iti asculti gandurile, iti accentuezi dorinta de a schimba viitorul, si iti indepartezi regretele. Singuratatea este acel moment cand ne judecam singuri, nelasand pe altii sa se amestece. Sunt clipe in care tot ceea ce ne dorim este liniste, acel colt al singuratatii in care sa fii doar tu cu tine, doar pentru ca ai obosit sa lupti pentru a fii asa cum altii isi doresc sa fii.

Sunt momente in care singuratatea ne invata  ca anumite lucruri si momente, sunt facute pentru a nu fi impartite cu altii.

duminică, 11 octombrie 2015

Am obosit.

La un moment dat obosesti. 
Obosesti sa speri. 
Obosesti sa te gandesti. 
Obosesti sa visezi. 
Obosesti de dor.
Obosesti de atata iubire. 
Stiu, cand iubesti cu adevarat, nu obosesti. Dar cand iubirea tinde un pic spre injosire este cazul sa iei masuri. Este cazul sa realizezi ca usor-usor iti scade respectul de sine. Este cazul sa realizezi ca in lumea asta exista milioane de oameni si printre ei se afla persoana careia ii vei respira in ceafa, restul vietii tale de acum incolo. 
La un moment dat obosesti si este cazul sa tragi linie intre trecut si prezent. Este cazul sa realizezi ca trecutul face parte doar din gandurile tale, nu si din prezentul tau. Este cazul sa realizezi ca trecutul te foloseste pentru orice rana usor deschisa, facand din tine un pasament care nu doare si usor de indepartat. 
La un moment dat obosesti si realizezi ca iubirea nu ofera garantii, ea doar se transforma in amaraciune, pentru ca cu timpul moare fiecare fluture din stomac. 
La un moment dat obosesti sa vezi ca si-a mutat domiciliu in spatele pleoapelor tale, si locuieste in visele tale, desi in realitate fuge de tine ca de dracu' . 
Mi-am dat seama ca nu timpul rezolva lucrurile, ci oamenii pe care ii intalnim, oamenii pe care ii luam de mana si traim noi si noi experiente. 

Am obosit si este momentul potrivit sa ma trezesc din rutina si din amorteala sufletului, sa-mi evaluez viata, cu tot ceea ce inseamna ea: esecuri, fericire, tristete si oameni. Este timpul sa am un moment de sinceritate cu mine insumi, moment pe care de cele mai multe ori il amanam pentru ca alegem sa ocolim realitatea, nu sa o acceptam.

Chiar daca este toamna, este doar un alt anotimp care mi-a oferit o alta iubire, iubire cu care m-a obisnuit fiecare anotimp. Chiar daca este toamna si ai obosit, este frig, predomina ploaia, nostalgia si dorul. Insa menirea noastra pe lume este sa traim noi si noi inceputuri pana cand ne oprim in fata iubirii care a asteptat sa intre in viata noastra. Nu ne luam ''adio'' niciodata de la cineva, oamenii vin si pleaca din viata noastra, orice inceput are si-un sfarsit. 



 Ai obosit? Ia-o de la capat, fii fericit, iubeste, traieste, este cel mai bun lucru pe care il poti face, si realizeaza ca nu poti cere totul pentru a te bucura de viata, ci ti s-a dat o viata pentru a te bucura de toate.

Punct si de la capat.

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Ce ne spunem cand nu ne vorbim?


Stiu..este o carte cu acest titlu. Eu nu plagiez titlul cartii, doar ca sunt cele mai potrivite cuvinte dintre noi. Noi nu ne vorbim, noi doar ne gandim atat de intens, eu la tine, si tu la mine, incat simtim asta fara sa ne-o spunem.  Stiu ca negi cu fiecare clipa a existentei tale ca nu mai simti nimic pentru mine, stiu ca iti ineci dorul de mine intr-o fericire falsa. Si mai stiu ca intre noi este ceva atat de puternic incat nu stiu cand ai de gand sa deschizi ochi sa vezi...sa ma vezi. 
Noi nu ne vorbim, noi ne simtim, ne respiram, ne oftam si ne plangem. Eu te plang de atata iubire, tu de atata frica, de teama si de neputinta. 
Intre noi vorbeste doar tacerea, si cuvintele mute scrise, eu aici, tu acolo la tine. Incercam sa negam cu toata puterea sufletului nu am existat candva, si oricat de mult m-ai trata cu spatele, stii ca m-am uitat la tine in milioane de feluri si te-am iubit in fiecare. 
Nu am obosit sa scriu, sa iti scriu, si am gura plina de atatea cuvinte nerostite, si degetele pline de atatea cuvinte nescrise. Stiu, am o colectie impresionanta de greseli, care mi-au futut visele, visele in care erai tu.
Tu chiar nu pricepi ca nu pot opri toate aceste trairi? Cand tie iti bate inima, mie imi vibreaza coastele pentru ca te simt chiar si atunci cand nu ma simt pe mine.  Eu nu te las, pur si simplu tu ramai, in sufletul meu. Noi nu ne vorbim, noi ne iubim in tacere si liniste, in amintiri si temeri.

P.S: Am pastrat in borcan un strop din soare pentru tine, sa-l deschizi cand ploua. 

Octombrie, fost al nostru .

Octombrie. O alta luna din restul anotimpului nostru. Anotimpul amintirilor mele. Anotimpul care mi te-a dat, și mi te-a luat cu adevărat. Anotimpul în care m-am trezit târziu cu inima bătând pentru tine. Anotimpul în care am început sa te iubesc,  și-n același timp sa realizez ca este prea târziu sa îți spun că îmi lipsești, și ca îmi este greu sa cobor din suflet, să-l întreb de tine. Este anotimpul în care am avut ocazia să-ți mai vad o data zambetul, este anotimpul în care am mai avut o ultima ocazie de-a ma înveli cu amintiri, și-a realiza ca de multe ori mi-ai sărutat visele.
Ai fost în fata mea și ți-am învățat bătăile inimii pe de rost, le fredonez în gând ca pe melodia mea preferata. Încă îți port amprenta în suflet, de acolo nu te poate lua nimeni.
Nu ma caracterizează romantismul asta exagerat, însă știu ca as fi rămas lângă tine puțin peste o viata, și te-aș fi îmbrățișat pana uitam sa respir.

Ramai de-a pururea toamna sufletului meu. Amin!

sâmbătă, 3 octombrie 2015

Renunta.


Uneori este mult mai bine sa renunti la ganduri, amintiri, la vise, la regrete, renunta la posibilitatea unui ''cum ar fi fost daca?''.  Renunta chiar si la acea parte din suflet in care iti gasesti neimplinirea. Sufletul oricum se regenereaza cu orice emotie sau traire noua. Renunta chiar daca esti obosit de atata asteptare. Desi este gresit spus ca astepti, nu poti astepta pe cineva sau ceva ce nu se intoarce niciodata. Renunta sa mai retraiesti momente din ultima iarna petrecuta impreuna. Aprinde o tigara, lasa telefonul de-o parte, oricum nu mai suna, si incearca sa iti muti toate gandurile intr-un sertar pe care stii ca nu-l vei mai deschide nicicand. Stiu, esti satul de atata iubire si de faptul ca ai crescut si ai vazut ca nu esti chiar atat de Superman pe cat te crezi, insa ai fost candva eroul ei, si ai realizat asta prea tarziu. Renunta sa mai speri, invata sa traiesti fara ea chiar daca o vei iubii in fiecare secunda din viata ta. Renunta  la ideea ca o vei mai avea, tu singur ai aruncat-o in bratele disperari, tu singur ai impins-o catre alte perechi de brate, si alea nu sunt ale tale. Renunta pentru ca ea e surda la toate declaratiile tale, toata durerea pe care i-ai provocat-o a facut-o sa fie imuna la tot ceea ce ii spui sau ii dovedesti.  
Renunta asa cum a facut-o si ea, a trecut peste chiar daca tu esti inca aici. Ai fost un idiot atunci cand o aveai si esti un idiot si acum, degeaba esti suparat pe ea, a preferat sa treaca peste tine, nu a ramas pe loc iubind o amintire. Renunta odata la ideea de a forta prezentul sa il aduci in favoarea ta, nu va fii niciodata si-n favoarea ei, pentru ea esti doar intruchiparea dureri. Renunta la prezentul care nu va mai apartine de mult, resemneaza-te, ai avut ceva ce azi iubesti prea tarziu si prea mult. 
Pastreaza acea iarna in mintea ta ca pe cel mai frumos anotimp trait candva, si accepta ca nu ai iubit o masca, ci o femeie care a fost plina de tine fara ca tu sa vezi sau sa simti, ai avut o femeie care s-a dezbracat de tot si s-a aratat asa cum era ea, plina de sperante si asteptari, dornica sa fie iubita, rasfatata si fericita. 
Unii oameni intra in viata noastra doar ca o fericire temporara, nimeni nu ne apartine si pe nimeni nu o sa avem o eternitate, chiar daca tu acum simti ca o iubesti pana la infinit si inapoi, de un infinit de ori. 
Trebuie sa invatam ca tot ce e pierdut, e pierdut definitiv, si ce rost mai are sa ne amintim ceva ce nu o sa mai avem niciodata? 
Renunta la ea, renunta la voi din amintirile tale, dar nu renunta niciodata sa o iubesti. 


''- Ce faci toata ziua?
 - Te iubesc!
 - Te voi mai vedea? 
 - Cand te vei privi in oglinda...''