sâmbătă, 23 august 2014

Simplu: TU



De ce aleg sa fac public tot ceea ce urmeaza sa scriu? De ce nu ii spun direct ei aceste cuvinte? Pentru ca mereu mi-a placut sa ma laud cu ceea ce am mai bun si mai de pret in viata mea. Stiu, am mai scris si despre alte persoane aici, m-am laudat si cu alti oameni, insa diferenta dintre ceea ce am scris si ceea ce urmeaza sa scriu, este ETERNITATEA, 
Restul oamenilor despre care am scris, au intrat pe o usa, si-au iesit pe alta. Despre tine vreau sa cred ca ai intrat pe o usa si ai ramas acolo, aici, oriunde, dar nu ai plecat niciodata. Nu cred ca am avut vreodata curaj sa numesc pe cineva ''omul meu de baza'', sa pot pune capul linistita pe perna la gandul ca in viata mea exista un om simplu, firesc, fara nimic special sau nemaivazut, un om cu valori curate, si cu taria de caracter de a nu judeca omul indiferent de actiunile sale. Mi-a lipsit curajul asta pana in momentul in care s-a consolidat temelia relatiei dintre noi.
Eu si ea reprezentam o realitate gata sa se reinventeze in orice clipa sau moment al vietii noastre, o realitate simpla, banala si al dracului de sincera.
Nu te mai umplu de cuvinte pompoase, stiu ca nu iti place si o sa imi arunci in fata replica ta nemuritoare: nu stiu cu ce sa iti raspund la tot ceea ce scrii despre mine.
Iti spun eu, imi raspunzi cu prezenta ta in viata mea, imi raspunzi cu momentele in care esti acolo atunci cand simt nevoia sa ma vait, imi raspunzi prin faptul ca ai fost prima persoana pe care am luat-o in brate dupa o absenta fizica din viata ta.
Nu iti urez la multi ani, nu, nu o voi face, nu pot ura ani frumosi, sanatosi, fericiti, cand avem un prezent la fel de frumos, sanatos si fericit. Nu vreau sa ma gandesc la viitor, vreau sa ma bucur de prezent si de faptul ca-mi esti parte din viata.

Sa-mi traiesti prietena draga, mie si celor dragi tie. 



P.S: Sper ca am fost destul de clara in privinta faptului ca vreau prietenia noastra acum si mereu.