duminică, 6 iulie 2014

Crestate ganduri.


Stateam eu asa si ma gandeam, analizand ultimii 8 ani ai vietii mele, bineinteles cu tigara in mana, altfel nu pot sa gandesc. Ai sa zici ca am sa mor. Si ce? Tu daca nu fumezi inseamna ca viata te-a inzestrat cu nemurire? Pe dracu. 
Da, deci, cum ziceam, ma gandeam zilele trecute sa inchid blogul asta, dar sa-l inchid definitiv. In ultima vreme am descoperit efectul schimbarilor majore pe care la un moment dat toti le facem, normal, nu toti facem aceleasi schimbari. Am schimbat tara, am renuntat la oameni vechi pentru altii noi si minunati (pana ma fut in cur si astia), am renuntat la amintiri pentru a ma bucura de prezent. Intr-adevar, mi-e bine, insa nu contest dorul din mine care este incalecat de o liniste pacifista ce mi-o dadeau himerele de alta data.
De ce vroiam sa inchid blogul, te vei intreba. Paaaaaaiiiiiii, vezi tu, este locul unde eu am scris multe iubiri, (ma rog, nu sunt atat de multe ca nu sunt vreun Don Juan) si ma gandesc ca acum locul asta devine patetic, si as fi de-o nesimtire crunta sa te amestec si pe tine cu  iluziile iubirii din trecut, si sa scriu si despre tine aici unde am scris despre toate fericirile nefericite, amestecandu-le precum legumele in ciorba, iesind intr-un final un BORS.
Nu vreau sa scriu despre tine si sa te etichetez ca fiind o noua fericire din viata mea, si sa fac din tine o alta  iubirea vietii, pe un blog unde cuvintele astea oricum au mai fost scrise, ca deh, dragostea mea se-ntinde pe-un kilometru de cuvinte, si este inevitabil sa nu am repet de la o iubire la alta. In viata exista o singura fericire dintr-o singura iubire, care niciodata nu o sa poata fi scrisa pe un blog, pentru ca nu te vei satura sa o simti, sa o traiesti, sa o diseci.
Da, si cum ziceam, a nascut in mine o stima de sine care mi-a favorizat potentialul uman, si mi-am putut permite sa arunc rebuturile departe de lumea dezlantuita in care eu traiesc. 
Am obosit sa fiu romantica si sa stau sa scriu filozofic. Am obosit sa stau sa gasesc cuvintele potrivite pentru a da lumii de stire ca eu iubesc, lumea traieste si fara a stii acest aspect, si cred ca o iubire curata este aceea pe care nu o afisezi atat de mult lumii, nu ii postezi poze sau citate pe wall si nici inimioare in comentarii feisbuchiste. Cred ca simplu fapt ca existi in viata mea, este de la sine inteles ca existi pentru ca simt si simti ceva pentru mine, nu ca as avea nevoie de cineva care sa-mi aduca hartie igienica dupa ce ma cac. 
Si ce rost ar mai avea sa te indop cu postari filozofie pe blog si mai presus de atat, trebuie sa ai si o reactie la ce scriu ca altfel te-a luat dracu'. Am scris cand am iubit, cand m-am despartit, cand am iubit iar si cand probabil ma voi despartii din nou pentru ca ador momentul despartirii stiind ca noutatea isi face din nou loc in viata mea. Nici infidelitatea nu mai este ce era. Am ajuns să ne luptam care inselam mai mult si mai bine, sub deviza: “m-ai inselat, insel si eu”!.
Este simplu: ma iubesti? Atunci ia-ma dracu de mana si frange-mi inima, asta imi doresc, pentru ca este mult mai usor de oferit decat o fericire eterna.
Nu vreau sa mai ridic pe cineva pe vreun piedistal suprem al existentei mele, cine isi merita locul acolo, vine direct cu piedestalul la subrat. Nu vreau sa mai scriu despre cat de fericita ma faci sau te fac, despre cat te iubesc sau ma iubesti, despre cat ne futem in gura atunci cand uitam cat si de ce ne iubim. 
Sunt un om care isi perpetueaza fiinta cu iubiri, iubiri fata de prieteni, animale, oameni (ma rog, oamenii tot animale sunt) pentru ca da, sunt dependenta de oameni frumosi si simpli, de iubiri, de simpatie si impatie. Am scris despre atat de multe persoane aici incat am uitat sa scriu si despre inmormantarea lor, doar doua persoane mai sunt vii, in rest, Dumnezeu sa-i odihneasca in pace in trecutu-mi cenusa facut. 
In concluzie, nu stiu daca inchid blogul, insa pana una-alta, as manca niste ''fluturi in stomac'' condimentati cu tine, iar apoi as savura un pahar plin ochi cu iluzii imbelsugate cu sperante. Asa ca plec.
Aaa, inca un lucru: nu incerca sa intri cu forta in sufletul meu, sunt cioburi peste tot, s-ar putea sa te ranesti, si nu te stradui sa-mi vinzi iluzii, le-am cumparat pe toate, nu am unde sa le mai pun. 

Atat.