sâmbătă, 28 iunie 2014

Nu am .


Nu am o viata normala, cum o numesc unii, desi ceea ce traiesc eu, este normalitatea pe care voi o traiti, este normalitatea care ma face pe mine fericita, asa cum normalitatea voastra va fericeste pe voi.
Nu am o minte mirobolanta, dar aia pe care o am, m-a ajutat sa fiu cine sunt; OM. 
Nu am un suflet prost, dar am un suflet care uneori a sufocat cu grija si iubirea fata de oameni. 
Ce nu mai am? Nu am vise, a fost de ajuns sa visez odata pentru a crede pentru totdeuna in realitati crude decat in vise inchipuite. 


Nu am oameni perfecti in viata mea, insa doar cu ei ma simt completa. Imperfectiuniile lor cu imperfectiunile mele, se ''pupa'' de minune, si sunt fericita ca ii am pe ei, o mana de oameni, dar speciali. 
Nu am liniste, dar nelinistile ce-mi nutresc sufletul ma antreneaza pentru drumul lung spre ceea ce numeste eu ''sunt bine, foarte bine chiar''. 
Nu am o iubire a vietii, am multe incercari de a iubii datorita carora am in spate un noian de amintiri.
Nu am o cariera de succes si enervant de banoasa, insa ceea ce vreau sa fac, ma face cea mai bogata fiinta pentru ca aleg sa fac ce-mi place, nu sa fiu un robot programat spre tinta numita: salariu.
Nu am trairi pe care sa le pot controla, eu doar le traiesc si eventual le disimulez fata de ceilalti, 
Nu am multe fericiri sau multe dureri, dar alea pe care am, ma fac sa ma bucur ca exist. 
Nu ma iubesc multi oameni, insa de iubirea celor care ma iubesc, sunt depedenta si ma simt prea plina de ei sa mai pot duce dorul oamenilor care au contat si pentru care nu am contat.
Nu am stiut niciodata sa urasc insa am judecat oameni care m-au calcat in picioare si m-au subestimat, facand din calitatile mele un punct in plus in Cv-ul existentei lor. 
Nu am un chip trist, insa de cele mai multe ori zambetul imi mascheaza ceea ce nu vreau sa se vada.
Nu am o biblioteca de carti citite, insa o carte nu te va ajuta niciodata sa intelegi viata, ci sa ti-o imaginezi altfel decat este ea de fapt. 
Nu sunt un om bun, dar rautatea din mine ma ajuta sa fiu selectiva in ceea ce priveste asteptarile pe care le am. 
Nu am tot, insa lipsurile existentei mele ma contruiesc pe mine, orice gol la un moment dat se umple.

P.S: Toti suntem niste Otilii pline de enigme.