miercuri, 7 mai 2014

Chestii, trestii.



Rup din mine orice amintire pe care stiu ca nu o mai pot avea, oricum timpul in care traiesc isi sfarama fiecare margine atunci cand incerc sa imi ating fiecare urma de amintiri. Ma inec intr-o secunda in sunetul zugravit in ochii mei, de-o vioara si astept, fara sa vreau, fara sa imi dau seama...Astept o imagine care sa imi imbrace toate privirile de care fug, sperand sa le intalnesc la coltul altui necunoscut. 
Inchid ochii si ma desenez cu un carbune pe care nu il mai am, pe niste foi sifonate pe care au mai incercat si altii sa deseneze ceva. In final tot seara e...
Sper sa ma trezesc inainte ca dimineata sa-mi bata la usa si sa-mi urle prin vizor ca tacerile in care ma afund, nu-mi mai apartin de mult...


- I need..
- Me?
- No, sleep.

Noapte buna!

Un comentariu:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.