duminică, 25 mai 2014

Scurt si la obiect. Punct.



 De cele mai multe ori se-ntampla sa ne dorim un pic de curatenie in viata noastra, sa le deschidem unora usa, invitandu-i in ‘’recycle bin’’, si sa le permitem altor oameni noi sa ne invadeze prezentul. 
Se spune ca avem incredere in oamenii noi-veniti pentru ca ei nu ne-au dezamagit niciodata.  Nu contest aceasta afirmatie insa pentru prima data am curaj sa spun ca nu am nevoie de oameni noi.  

A trebuit sa strabat 2000 km, sa pot sa reusesc  sa-mi dezlipesc mintea de prezenta  oamenilor care mi-au subestimat inteligenta, caracterul si omenia.  Am avut nevoie de schimbarea domiciliului si a tarii, pentru a vedea ca unii oameni carora le-am dedicat din timpul si sufletul meu, au stat langa mine si nu au avut capacitatea de a vedea altceva decat cateva detalii superficiale . Am tinut in preajma mea oameni cu zambete glazurate, si al caror caracter este putin mai ieftin decat painea de la brutaria din colt. Am tinut langa mine oameni care imi ofereau amabilitati siropoase, si care imi acceptau defectele pentru a-mi critica calitatile.
2000km mi-au fost de ajuns sa realizez ca eu nu platesc pentru faptele nimanui, nici pentru greseli sau neputinte.  M-am descotorosit de oamenii  care ocupau loc inutil in mintea mea, realizand ca imi este mai bine langa oameni care aleg sa zboare decat sa se tarasca. M-am lepadat de oamenii  care au ocupat cele mai vitale functii ale vietii: prieteni si iubiri, si care mi-au oferit doar sentimente de duzina.
Am ales in schimb, sa pastrez langa mine o parte din oamenii vechi care nu rateaza nicio zi sa-mi aminteasca  ca ei sunt de fapt minunea vietii mele. A trebuit sa strabat 2000km sa constat ca eu nu am ‘’prieten cel mai bun’’, am doar prieteni, iar atunci cand spui asta, clar sunt cei mai buni. Nu credeam ca iubirea venita din partea prietenilor, iti pot umple atat de mult viata incat sa simti ca, cu ei si viata profesionala, poti atinge implinirea.  Nu imi mai doresc alti oameni noi, pentru ca asa cum ar zice o vorba: ‘’ Diavolul nu vine la noi cu fata rosie si cu coarne. Vine deghizat in tot ceea ce ne-am dorit vreodata...’’
Cand ai langa tine oameni care te fac sa traiesti, atunci este momentul ideal pentru a spune:
SUNT FERICITA!

P.S: Voi sunteti dovada vie a faptului ca prieten se numeste omul care te ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un complement circumstantial de timp sau de loc sau de mod.


miercuri, 7 mai 2014

Chestii, trestii.



Rup din mine orice amintire pe care stiu ca nu o mai pot avea, oricum timpul in care traiesc isi sfarama fiecare margine atunci cand incerc sa imi ating fiecare urma de amintiri. Ma inec intr-o secunda in sunetul zugravit in ochii mei, de-o vioara si astept, fara sa vreau, fara sa imi dau seama...Astept o imagine care sa imi imbrace toate privirile de care fug, sperand sa le intalnesc la coltul altui necunoscut. 
Inchid ochii si ma desenez cu un carbune pe care nu il mai am, pe niste foi sifonate pe care au mai incercat si altii sa deseneze ceva. In final tot seara e...
Sper sa ma trezesc inainte ca dimineata sa-mi bata la usa si sa-mi urle prin vizor ca tacerile in care ma afund, nu-mi mai apartin de mult...


- I need..
- Me?
- No, sleep.

Noapte buna!