sâmbătă, 26 aprilie 2014

Viata ta este virtuala, nu reala.



Nu stiu daca ar trebui sa ma bucur ca democratia ne-a oferit libertate. Nu am trait in comunism, nu stiu daca imi doream sau nu, insa democratia a facut oamenii sa uite sa traiasca. 
Ne traim viata online, mancam online, bem online, vorbim onine, ne iubim online, ne futem online. Viata noastra are o singura amintire: FACEBOOK. 
Acolo punem statusuri, comentam, ne certam, ne vaicarim, ne iubim, ne despartim de fostul, ne impacam cu altul, acolo aratam ce cacat mancam (si la propriu si la figurat), de acolo aflu cine s-a cacat si cat, acolo ne lingem ranile, aruncam cu statusuri cand suntem singuri sau cand avem ceva impotriva cuiva, ne postam 20 de poze pe zi cand suntem singuri si avem nevoie de atentie.
Nu te mai poti ''ascunde'' ca pe facebook apare imediat unde esti si cu cine, daca este cutremur, nu mai iese toata lumea afara in fata blocului, toata lumea este online si discuta despre asta. Daca nu esti online o ora, deja lumea cauta un preot sa iti citeasca ultima slujba. 
Daca te desparti de cineva, bagi repede pe facebook '' s-a rupt lantul de iubire'', ca poate-poate, rasare de undeva vreun nefutut/nefututa care vrea sa puna mana pe tine.
Daca te indragostesti, deja stie tot facebook-ul cat iubesti tu, ce cadouri iti da cand este ziua ta, faci eventual pozele publice poate vede fostul/fosta
Nu mai stim sa dam un telefon sa ne interesam de starea cuiva, daca e online  inseamna ca e sanatos, da-l dracu' ca il sun alta data.
Etc, etc, etc. 

Tine minte: nu esti profund, nu esti intelectual, nu esti critic, nu esti poet sau artist. Esti doar un nimeni cu conexiune la internet.

miercuri, 23 aprilie 2014

1+1



Nu cred ca pot veni cu ceva nou. Ce as mai putea spune care sa nu fi fost spus deja? Nu stiu ce as mai putea adauga. Motivatia mea de scrie despre tine, cu tine, are o infatisare sluta. A fost o perioada in care foloseam scrisul despre tine, ca o automutilare executata la scena inchinsa, doar tu mai aplaudai din cand in cand, pana te-ai mutat la alta scena. Si poate ca as ramane fara cuvinte, iar atunci iti voi scrie despre goluri.

 
Din partea mea meriti toata uitarea de care este capabila intreaga lumea, insa azi incetez din a te uita, azi te traiesc, azi te respir din aduceri-aminte, si te aud din franturi de voci sterse de timp. 
Imi ciufulesc gandurile, timp in care oasele imi trosnesc a dor adormit, si fac din tine pentru a nu stiu cata oara, un minut de liniste intr-o lume care nu mai tace. 

Minut in care sa iti urez cel mai sincer, La multi ani! 


sâmbătă, 12 aprilie 2014

Gol.




Mi-e dor sa-mi pot varsa necuvintele, sa-mi desfund oftatul de atatea cuvinte mute. Sunt doar o fereastra sparta in mijlocul lui Decembrie, suiera vantul prin mine, si incep sa disper pentru ca, constat cat de frig este in mine. Vreau o pereche de brate de lemn care nu putrezesc in ploaie.


''Sunt imnul inimilor nefericite. Cântat de la sfârșit spre început. Singura mea înălțare e însăși prăbușirea.''... Fericirea este doar un cuvant de dictionar.

miercuri, 2 aprilie 2014

Cine sunt?



Cred ca sunt un om ca toti oamenii. Un om cu calitati si defecte, un om cu frumos si urat. Sunt un om care se poate mandri cu anumite fapte, si-n acelasi timp stiu sa-mi tin capul plecat datorita unor fapte care nu-mi fac cinste. Sunt un om cu mintea nelinistita, cu privirea pierduta si cu o inima, inca in reconstructie.
Sunt un om care vede importanta unei persoane prin simplitatea unui gest. 
Sunt un om care zboara mereu cu teama gravada in frunte. Sunt un om cu greseli omenesti, cu experiente de viata frumoase, dar si urate, dureroase dar si placute. Sunt un om iubit si detestat. 
Sunt un om cu framantari interioare si cu o mare teama de necunoscutul pe care viata ti-l ofera. 
Sunt un om care plateste multe nefericiri pentru o clipa de fericire. 
Sunt un om ale carei zile au fost mai mult udate de ploaie decat luminate de soare.
Sunt un om care s-a prabusit, dar de atatea ori s-a ridicat. 
Sunt un om care a crezut prea mult in oameni, fericire si in iubire. (in oameni inca mai cred, restul este relativ)
Sunt un om care a mintit, care a inselat increderea oamenilor, care a provocat dureri, care a vorbit de rau si care a pus etichete fara sa cunoasca.
Sunt un om care a imbratisat de cele mai multe ori cele mai proaste alegeri. 
Sunt un om care a cunoscut binele prin rau, si care a inteles irationalul prin rational. 

Si mai sunt omul din categoria celor care au realizat prea tarziu ca oricat de mult ai iubii si oricat de mult ai darui, oamenii te pot abandona ca si cum nu ai insemnat nimic pentru ei. 
Sunt un om care a mai inteles tarziu un lucru: ca viata nu trebuie sa fie perfecta pentru a fii fericit, si ca fericirea nu este conditionata de a avea totul. 
Sunt un om cu mii de intrebari, nicio carte cu raspunsuri, si cu o nevoie de a scrie.
Sunt un om cu un viitor incert, un om care are totul neavand nimic. 




Sunt un om iubit, urat, judecat, apreciat, criticat, acceptat, respins, inteles, neinteles, aprobat, dezaprobat. 
Sunt EU, omul care de multe ori uita cine este.