vineri, 21 martie 2014

Rahaturi.


Dupa cateva zile de absenta totala de laptop, am decis sa il deschid datorita dorintei de a scrie. Dezamagitor. Habar nu am ce as vrea sa scriu, habar nu am daca am ce sa scriu. Este atata liniste in jur, si stii ce este ciudat? Ca este liniste si-n mine. Linistea aia pe care o astept de muuuuuult timp, linistea aia care te face sa iti auzi oasele troznind a bine. Nu, nu sunt indragostita daca la acolo te-a dus mintea aia bolnava dupa goana iubirii. Toata lumea alearga dupa iubire, toata lumea vrea jumatati. Imi permit sa ma consider norocoasa, de ce? Pentru ca sunt a dracului de intreaga. Oamenii au uitat ce inseamna sa isi petreaca timp cu ei, sa se asculte, sa se inteleaga pe deplin, fara prejudecati. Oamenii uita ca masura iubirii este chiar pierderea ei.
Iubiti-va, fericiti-va, insa va doresc sa va fie bine cu voi insiva, inainte de toate.
Da, ce sa iti mai zic? Cred ca ma simt un om fericit; respir, traiesc, privesc, visez, alerg, si incep sa redescopar viata. Viata pe care mult timp am incadrat-o intr-un tipar prost conceput, viata in care tot ce faceam, era sub semnul fricii si a sortii. 
Incep sa redescopar notiunea omului care nu asculta povesti despre mine din gura lumii si care nu ma priveste prin ochii altora. Am realizat ca putini sunt oamenii care nu-ti catalogheaza sensibilitatea si moralitatea in functie de greselile facute in trecut, pentru ca nimeni nu cunoaste conjucturile care au dus la infaptuirea acelor greseli.  
Cred ca imi doream sa scriu altceva, poate data viitoare. 

P:S ''..Pentru că o să iubim prezentul atunci când o să devină trecut şi l-am iubit pe vremurile când era doar viitor. ''


Niciun comentariu: