vineri, 21 februarie 2014

Delir.


Se intampla ca noi astia care scriem, sa avem parte de un moment al vietii, in care ne orientam toate cuvintele scrise sau nescrise, catre o singura persoana. Facem din acea persoana muza cuvintelor si trailor, uitand de propria persoana. Uitand ca despre tine ai putea uita sa scrii. Si faci din propriul blog sau oricare pagina unde scrii, un catalog al iubirii sau nu numai. Eu cam asta fac de aproape trei anisori, tind catre o singura persoana atunci cand scriu. Am stat noaptea trecuta si am recitit postari din ultimii ani, am scris atat de multe despre tine si cu siguranta nu am ramas fara cuvinte, inca mai am resurse pentru ca mereu mi-a placut sa te scriu, chiar daca uneori o faceam intr-un mod banal. (Mi-a spus cineva in timp ce-mi citea blogul: ''Ai iubit mult in Mai 2011'')  Si observ ca ai fost in toate cuvintele, ai fost peste tot, le-ai indreptat doar catre tine, le-ai facut sa fie doar despre tine.  Si  acum cand nu-mi mai esti, probabil nu mi-ai fost niciodata, am constatat ca am obosit sa scriu despre iubire, am obosit sa scriu despre un mort. 

Imi educ ratiunea sa nu isi mai aminteasca, dar cuvintele ma tradeaza si orice scriu devine despre tine. Mi-am impus de multe ori sa-mi reduc cuvintele la mutenie. Mi-am impus sa ma dezbrac de tot ce insemni tu, si sa-mi readuc cuvintele la viata, sa renasca din neant si sa exprime frumusete si optimism, realitati nu inexistente inchipuite. Fara sa vreau, orice scriu este despre tine, desi incerc sa le dau alt sens, le aranjez altfel, le gandesc departe de tine, inclin literele, scriu cuvintele de la stanga la dreapta, doar sa-mi fie gandul departe de tine. Te-am iubit in cuvinte, te-am urat in cuvinte, te-am denigrat in cuvinte, te-am trecut prin toate starile in cuvinte. Ma gandesc atunci cand scriu, la orice altceva, dar parca nimic nu are sens. Cuvintele mele mereu te-au iubit si mereu te-au exprimat pe tine. Nu imi voi degrada niciodata sufletul urand pe cineva cum la fel nu voi regreta niciun moment petrecut langa cineva, acel moment la timpul lui, insemna totul.

Inca esti tu, tu in orice, tu in orice persoana dar in niciuna nu te aflu, si desi atunci cand ai plecat nu ai luat doar viata din mine, ci si sensul cuvintelor mele, trebuie sa inteleg ca insemn mai mult decat urmele tale din mine. 

Atentie se inchid usile.


4 comentarii:

Brandusa spunea...

Mda,
si nu se mai deschid decat pe urmatorul peron, in alt rol, sub alt cer de doi.

Nuante de gri spunea...

Mereu ai cuvintele la tine:) Iti multumesc!

Alecsandra Alle spunea...

Poate vei incepe sa scrii despre tine ... sau despre orice altceva vrei tu , poti sa iubesti multe alte fiinte , locuri , lucruri , consider ca iubirea e variata .

Nuante de gri spunea...

Iubirea ramane mereu cea mai buna varianta.