joi, 16 ianuarie 2014

Nu iubii.


- Cand voi fi mare, voi salva multe vieti.
- Ce vrei sa te faci, pompier?
- Nu.
- Doctor?
- Nu.
- Atunci ce?
- Scriitor.

De multe ori in ultimul timp m-am gandit daca atunci cand iubesti cu adevarat, poti expude asta in scris. Ma gandesc daca iubirea poate fi tradusa intr-un limbaj anume al inimii? Sau daca poate fi expusa de exemplu, pe un blog, in diverse forme? Asa cum am facut eu, o singura data, o singura data de mai multe ori, si cateodata mai am scapari sa o fac, dar slava domnului, exista butonul ''backspace''.
Cred ca raspunsul la intrebarea/intrebarile mele, il pot gasi daca voi retrai trecutul, obiectiv imposibil de atins, in trecut eram altcineva. Cert este ca nu e bine sa iubesti persoane care scriu, prin cuvinte pot face ce vor din tine, te traduc si te transcriu in fiecare moment in care iti expui un sentiment ori resentiment. Omul este o prada foarte usoara atunci ca se indragosteste, si o sa te scrie sublim de fiecare data cand iti vei etala iubirea. Si-o sa scrie, sau mai bine spus, o sa te scrie de fiecare data cand i-ai provocat o rana si o sa te parasca lumii, ca tu ai sinucis-o. Iar dupa ce relatia va fii  ''The end'', va manca cacat, precum ca, iubirea este cel mai rau lucru care i s-a putut intamplat vreodata. ( crede-ma, iubirea nu este si nu va fii niciodata cel mai rau lucru pentru cineva.)
Daca iubesti pe cineva care scrie, ai sa te-ntrebi mereu, cand ai sa ii vezi randurile, daca despre tine a scris, si-o sa te recunosti pe alocuri, si ai sa zburzi ca i-ai fost personaj in basme. Iar cand nu ii vei mai fii muza, se va lepada cu usurinta de tine, nu ii vei mai transmite nimic, iar atunci te vei intreba daca chiar atat de putin ai insemnat. Ai sa ramai intrebandu-te daca omul care te-a scris candva, intr-un mod dumnezeiesc, chiar a existat, si ai sa ridici din spranceana stanga atunci cand vei citii din durerea refulata in randuri, durere etalata fara nicio jena, durere care urla tot ce i-ai facut, fara sa stii ca i-ai facut.
O sa renunte la orice inhibitie, si va striga in gura mare toata vinovatia unor lucruri, spuse cu usurare lumii, insa tie, niciodata. O sa te expuna precum Hristos pe cruce, iar lumea va arunca cu pietre in tine, prinvindu-te ca pe-o carpa de sters pe jos, si-o sa te scrie facandu-te un nimic, iar apoi o sa te ia de la capat.
In prima faza iti va rade sufletul cand ai sa vezi ca scrie despre tine, apoi o sa devi gelos/a, ca nu stii despre cine scrie, apoi ai sa te urasti ca i-ai fost muza ca sa faca din tine un monstru, iar in final nu ai sa mai stii pana la urma ce ai fost.

Sfat: Fara iubire ne-am uri ziua de maine si am uita ziua de ieri, si ne-am refugia toti la capatul lumii, insa NU iubii persoane care scriu, vei avea nervii tocati si-o viata in care nu vei stii ce rol ai. 

Din pacate pentru tine, imi place prea mult sa scriu. 


4 comentarii:

Brandusa spunea...

Ioiii...

Nuante de gri spunea...

Ce s-a intamnplat, draga mea?

Brandusa spunea...

IMI PLACE...CA-TI PLACE SA SCRII ;)

Deci : vai de capul celui iubit de noi (scriitoricesele si scriitorasii).:))
si
Deci2: imi place si noua ta "atitudine". Direct la tinta.

Nuante de gri spunea...

Este atitudinea pierduta si regasita. Si nu ai idee cat ma bucur ca recastig lucruri pierdute in detrimentul sentimentelor prea siropoase. Te imbratisez, scriitoare draga!