miercuri, 15 ianuarie 2014

D-ale fericirii.






''Se spune ca fericirea ar fi acea stare aproape utopica care tine omenirea in suspans, care ne da noua, oamenilor, sensul si dorinta de a fi. Fericirea e să știi să îți dorești ceea ce ai deja... ''
Eu cred ca cine spune: ''sunt fericit/a pentru ca...'', de fapt da o cauza a fericirii, lucru care ma face sa cred ca nu poseda fericirea adevarata. La fel ca in iubire, un sentiment atat de profund, atat de patrunzator simtirilor, este greu de descris in cuvinte. Fericirea trebuie sa fie supremul dintre noi si absolutul de dincolo de noi.
Adevarata fericire este o fericire fara cauza, sa fi fericit fara a stii de ce, asta este fericirea. Dar cati o afla?
Fericirea poate fi gasita in faptul traiesti, respiri, vorbesti. Fericirea poate exista in floarea pe care o primesti fara motiv, sau in complimentul primit de la persoana pe care o agreezi cel mai putin.
Fericirea mai poate fii in seninatatea zilei care te face sa iti destingi sufletul topit de mintea ravasita. Sunt multe placeri ale vietii care iti pot instala sentimentul de fericire. Sentiment pe care eu adesea il gasesc in incercarea de a-i multumi si a-i ajuta pe cei de langa mine. Zambetul fetitei care ma asteapta atunci cand ies din super-market, stiind ca ii ofer mereu ceva sa manance, imi umple sufletul de fericire.
Dar sa nu uitam de fericirea acelui moment cand iubesti din toate incheieturile si cu fiecare pulsatie a inimii.
Fericirea este produsa de multe lucruri, trairi, momente. Fericirea este doar o stare care tine de entuziasm care de multe ori este confundata cu o senzatie. Fericirea este ceva ce poate fii dezbatut la infinit.
Fericirea se castiga si o primesc doar cei care cred in ea. Fericirea nu are loc acolo unde sunt complicitati intre inima si ratiune.

- Cât de mari sunt lucrurile mici?
– Sunt enorme!
Pentru că ele ocupă cel mai mare loc în inima noastră. Ne inundă cu fericire și speranță.

Ps: Nu uita sa fii fericit. Nu toti o meritam, dar toti avem dreptul sa o cunoastem macar o singura data-n viata. Sa fie fericit cine poate! Nu e fericit cine vrea.


2 comentarii:

Brandusa spunea...

Dorintele se propaga ca un ecou, in astral...se izbesc de bolta si se reintorc spre noi- asta cred eu si vad ca se demonstreaza.
O chemam da?! ...si va veni, chiar de nu totala si doar in stropi de stele, si vom zambi iar si iar, si o vom trai iar si iar.

Nuante de gri spunea...

Nu pot decat sa fiu de acord cu tine. Imi esti draga.