miercuri, 22 ianuarie 2014

Viata bate filmu'



       
Traim in Era in care:

  • oamenii deschid gura doar pentru a tipa. 
  • oamenii nu stiu sa ridice mana pentru a mangaia. 
  • zambetele false au un miros fad de minciuna. 
  • oamenii nu mai intind mainile pentru a ajuta, ci doar pentru a lua. 
  • era vremurilor in care mastile permanente sunt mai cautate decat fardurile temporare.
  • oamenii nu mai apreciaza un simplu si banal ,,Te iubesc'', dar se excita cand primesc un parfum. 
  • oamenii sunt tot mai greu de cunoscut. 
  • traim in Era in care suntem trantiti si nu ridicat, criticat si nu apreciati, raniti si nu imbratisati...
  • traim si oferim fara a primi nimic la schimb, nici macar o multumire.
  • traim in secolul XXI, dar ne ia sapte ore sa salvam niste oameni, si permitem inconstientei sa-si faca damblaua, permitand unora sa conduca in stare de ebrietate, lasand in urma sase morti. 

Trist insa din pacate, lista de mai sus poate continua, chiar daca revolta mea nu schimba nimic. Rapiditatea cu care raul ia amploare, ma face sa reflectez mai mult asupra mea. Voi abandona scrisu' pret de-o vreme, in detrimentul cunoasterii de sine. Inainte de a mai scrie, vreau sa cred ca sunt capabila sa ma citesc pe mine, vreau sa cred ca ma pot diseca litera cu litera, iar la sfarsit sa reprezint un tot unitar pentru mine, nu pentru altii care abia asteapta sa te calce in picioare, iar apoi sa te recicleze doar pentru ca termenul de valabilitate ti-a expirat, iar produsele noi de pe piata au inaintare. Vreau sa incetez sa mai caut raspunsurile unui trecut incert, trecut care de fapt nu mi-a apartinut niciodata, in lumea asta oricum totul se pierde, nimic nu ramane. Trebuie sa invatam sa traim, sa suferim, sa iubim, sa plangem, sa urlam, sa iertam, dar sa TRAIM. Pana la urma, asta e tot ce iti ramane, un geamantan plin de amintiri. Amintiri frumoase si urate, triste si vesele, indragostite si tradate, neintelese si transparente, mii si mii de amintiri. Viata este plina de oameni care vin si pleaca, unii iti lasa ceva, altii iti iau.

Asculta! Adulmeca! Gusta! Pastreaza totul, dar nu uita sa lasi o bucatica din tine pe oriunde treci! Este mare lucru sa ramai omul de care lumea isi aminteste zambind.
Hai sa uitam de oamenii care-ti intorc spatele atunci cand ai nevoie de ei, de prietenii care de multe ori par doar simple cunostinte, de iubirile pentru care ti-ai sacrificat clipe din viata, dar care te denigreaza cu o mare usurinta, uitand de momentele in care cu tine se futeau si le erai intreaga lume, invatandu-le sa spuna primul ,,te iubesc''. Cred ca lumea ar fi mai buna, daca oamenii  s-ar axa macar cinci minute pe zi asupra lor.

Mi-e dor de lucruri mici, marunte si simple, pentru ca lucrurile marunte pastreaza putin din oamenii ce le-au atins, in ele. Mi-e dor sa ma bucur de nimic. 

Traieste azi, maine-le este doar o incertitudine.


sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Ia-o p-asta.



''Dame la mano y vamos a darle la vuelta al mundo.''

P.S: Eu zic sa iti cumperi o dubita. Nu de alta, dar la cata lume iei de mana, eu zic sa aiba toti loc. 
''Amor de mi vida''. Seriously?

Stau si ma intreb: de cate ori poate folosi cineva intr-o viata, expresia ''esti iubirea vietii mele''? Cred ca de atatea ori cand nu iubeste cu adevarat. Atunci cand traiesti doar iluzia iubirii este foarte usor sa vezi in orice persoana care-ti bate la usa, ''iubirea vietii.''  

Da, inca mai umbli prin mine si inca ma gandesc si inca dracu sa ma ia pe mine odata cu tine. Ti-am dat dovada mereu de goliciune mintala, insa promit ca este ultima oara cand dau dovada de, dejectie morala sub afirmatii misogine. Pot mai mult. Stiu. Trebuie. La urma urmei, emani doar atasament toxic.

P.P.S: E amuzant cum singurul om pentru care tu ai fii încasat un glonț...a fost mereu cel din spatele armei.
 

joi, 16 ianuarie 2014

Nu iubii.


- Cand voi fi mare, voi salva multe vieti.
- Ce vrei sa te faci, pompier?
- Nu.
- Doctor?
- Nu.
- Atunci ce?
- Scriitor.

De multe ori in ultimul timp m-am gandit daca atunci cand iubesti cu adevarat, poti expude asta in scris. Ma gandesc daca iubirea poate fi tradusa intr-un limbaj anume al inimii? Sau daca poate fi expusa de exemplu, pe un blog, in diverse forme? Asa cum am facut eu, o singura data, o singura data de mai multe ori, si cateodata mai am scapari sa o fac, dar slava domnului, exista butonul ''backspace''.
Cred ca raspunsul la intrebarea/intrebarile mele, il pot gasi daca voi retrai trecutul, obiectiv imposibil de atins, in trecut eram altcineva. Cert este ca nu e bine sa iubesti persoane care scriu, prin cuvinte pot face ce vor din tine, te traduc si te transcriu in fiecare moment in care iti expui un sentiment ori resentiment. Omul este o prada foarte usoara atunci ca se indragosteste, si o sa te scrie sublim de fiecare data cand iti vei etala iubirea. Si-o sa scrie, sau mai bine spus, o sa te scrie de fiecare data cand i-ai provocat o rana si o sa te parasca lumii, ca tu ai sinucis-o. Iar dupa ce relatia va fii  ''The end'', va manca cacat, precum ca, iubirea este cel mai rau lucru care i s-a putut intamplat vreodata. ( crede-ma, iubirea nu este si nu va fii niciodata cel mai rau lucru pentru cineva.)
Daca iubesti pe cineva care scrie, ai sa te-ntrebi mereu, cand ai sa ii vezi randurile, daca despre tine a scris, si-o sa te recunosti pe alocuri, si ai sa zburzi ca i-ai fost personaj in basme. Iar cand nu ii vei mai fii muza, se va lepada cu usurinta de tine, nu ii vei mai transmite nimic, iar atunci te vei intreba daca chiar atat de putin ai insemnat. Ai sa ramai intrebandu-te daca omul care te-a scris candva, intr-un mod dumnezeiesc, chiar a existat, si ai sa ridici din spranceana stanga atunci cand vei citii din durerea refulata in randuri, durere etalata fara nicio jena, durere care urla tot ce i-ai facut, fara sa stii ca i-ai facut.
O sa renunte la orice inhibitie, si va striga in gura mare toata vinovatia unor lucruri, spuse cu usurare lumii, insa tie, niciodata. O sa te expuna precum Hristos pe cruce, iar lumea va arunca cu pietre in tine, prinvindu-te ca pe-o carpa de sters pe jos, si-o sa te scrie facandu-te un nimic, iar apoi o sa te ia de la capat.
In prima faza iti va rade sufletul cand ai sa vezi ca scrie despre tine, apoi o sa devi gelos/a, ca nu stii despre cine scrie, apoi ai sa te urasti ca i-ai fost muza ca sa faca din tine un monstru, iar in final nu ai sa mai stii pana la urma ce ai fost.

Sfat: Fara iubire ne-am uri ziua de maine si am uita ziua de ieri, si ne-am refugia toti la capatul lumii, insa NU iubii persoane care scriu, vei avea nervii tocati si-o viata in care nu vei stii ce rol ai. 

Din pacate pentru tine, imi place prea mult sa scriu. 


miercuri, 15 ianuarie 2014

D-ale fericirii.






''Se spune ca fericirea ar fi acea stare aproape utopica care tine omenirea in suspans, care ne da noua, oamenilor, sensul si dorinta de a fi. Fericirea e să știi să îți dorești ceea ce ai deja... ''
Eu cred ca cine spune: ''sunt fericit/a pentru ca...'', de fapt da o cauza a fericirii, lucru care ma face sa cred ca nu poseda fericirea adevarata. La fel ca in iubire, un sentiment atat de profund, atat de patrunzator simtirilor, este greu de descris in cuvinte. Fericirea trebuie sa fie supremul dintre noi si absolutul de dincolo de noi.
Adevarata fericire este o fericire fara cauza, sa fi fericit fara a stii de ce, asta este fericirea. Dar cati o afla?
Fericirea poate fi gasita in faptul traiesti, respiri, vorbesti. Fericirea poate exista in floarea pe care o primesti fara motiv, sau in complimentul primit de la persoana pe care o agreezi cel mai putin.
Fericirea mai poate fii in seninatatea zilei care te face sa iti destingi sufletul topit de mintea ravasita. Sunt multe placeri ale vietii care iti pot instala sentimentul de fericire. Sentiment pe care eu adesea il gasesc in incercarea de a-i multumi si a-i ajuta pe cei de langa mine. Zambetul fetitei care ma asteapta atunci cand ies din super-market, stiind ca ii ofer mereu ceva sa manance, imi umple sufletul de fericire.
Dar sa nu uitam de fericirea acelui moment cand iubesti din toate incheieturile si cu fiecare pulsatie a inimii.
Fericirea este produsa de multe lucruri, trairi, momente. Fericirea este doar o stare care tine de entuziasm care de multe ori este confundata cu o senzatie. Fericirea este ceva ce poate fii dezbatut la infinit.
Fericirea se castiga si o primesc doar cei care cred in ea. Fericirea nu are loc acolo unde sunt complicitati intre inima si ratiune.

- Cât de mari sunt lucrurile mici?
– Sunt enorme!
Pentru că ele ocupă cel mai mare loc în inima noastră. Ne inundă cu fericire și speranță.

Ps: Nu uita sa fii fericit. Nu toti o meritam, dar toti avem dreptul sa o cunoastem macar o singura data-n viata. Sa fie fericit cine poate! Nu e fericit cine vrea.


marți, 7 ianuarie 2014

Exceptie.





...te respir, si in loc sa imi treaca. imi este din ce in ce mai dor de tine. Asa va fi toata viata. Pana mor o sa imi fie de dor de tine. Si urasc tot ce te bucura in afara de mine.
Mi-e sufletul inca bolnav de tine. Slava Domnului, un suflet oricat de bolnav ar fii, nu miroase.
Gata...mi-am permis a scrie mai mult decat ar fi trebuit.

P.S: Despartirea de tine nu a fost doar o despartire, a fost o smulgere de tine din toti porii, din sange, din celule, si inca ma lupt cu asta.  
Te iubesc mai mult decat te-am iubit atunci cand iti spuneam.   

Randuri taiate, asta as fii vrut sa scriu, asta as fii vrut sa las sa se vada, dar nu ar fii avut rost. Din cand in cand ma mai intorc acolo unde esti tu pentru ca imi este dor.
Da, imi este dor, dar nu de tine, ci de mine.
Si imi aduc aminte ca lumea este cenusa. Sufl-o si risipeste-o. Si nu uita:  
CAND ESTE VORBA DE SUFLET, NU FACE TROTUARUL.



joi, 2 ianuarie 2014

Ianuarie si atat.


Pentru mine nu exista inceput sau sfarsit de an. Pentru mine, exista doar o etapa repetata de zeci de ori, in decursul unei vieti. Etapa strabatuta in doisprezece pasi.
Pentru mine exista doar posibilitatea schimbarii, odata cu venirea lui Ianuarie.
Ianuarie ar trebui sa te faca sa te gandesti ca esti norocos. Multi nu mai au sansa reluarii ciclului ianuarie-decembrie.
Nu mi-am facut un bilant al anului trecut si nu imi voi face niciodata, mi se pare o prostie sa-mi fiu propria contabila a vietii, si la fiecare sfarsit de decembrie, sa-mi fac un balant.
Nu mi-am stabilit niste obiective pe o agenda, legate de acest an. Din punctul meu de vedere, este o idiotenie sa stai cu pixul in mana sa scrii ce anume vei face un anul care tocmai a venit. Si daca scriu se va indeplini?
Daca scriu pe o foaie ca sunt satula de toate rebuturile pe doua picioare, toata lumea va fii doar lapte si miere? Nu cred.
Este de ajuns sa crezi in tine, in ceea ce iti doresti, iar daca dracu' nu isi baga coada, sa iti futa iar planurile, cu siguranta se va implini ceea ce gandul si sufletul iti dicteaza.
Si daca tot am ocazia unui Ianuarie nou, voi face anul asta ce nu am facut anii trecuti. Am mers destul in regres, anul asta este timpul lui progres.
''We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit.''

Nu va zic, ''La multi ani!'', va zic, ''La mai multa, minte!'' Daca o veti avea, cu siguranta o sa traiti multi ani!