miercuri, 25 decembrie 2013

Gandurile lui Ajun.



3:05. Acum cativa ani, copil fiind, imbratisam somnul timid in asteptarea Mosului, la ora asta. Perioada sarbatorilor imi ofera printre putinele ocazii, de a-mi dori sa mai fiu copil. Omul mare, matur, grijile, stresul, ochii pe care ii tarasc dupa mine, obositi de nesomn, chipul patat de timpul care trece vulgerator, ajung sa te oboseasca.
Dar Craciunul ne ofera cel mai frumos cadou posibil: trei zile in care toti putem fii copii. Multi dintre voi nu pretuiti acest cadou si nu realizati ca, Craciunul inseamna retragere. Craciunul nu inseamna bilantul anului care se pregateste sa bata in retragere, Craciunul nu inseamna cadouri, nu inseamna bunatate aparuta datorita perioadei in care trei zile trebuie sa fim mai buni. Craciunul nu inseamna mese rupte de prea mult belsug, nu inseamna agitatie si case de marcat blocate din cauza supra-aglomerarii super-marketurilor.
Craciunul copilariei mele insemna magie, insemna spirit bogat in iubire. Craciunul era motivul inimilor tremurande, de emotia diminetii in care paseam timizi spre bradul al carui miros te inviora.
Copilaria mi-a oferit un Craciun alb, nimic nu ramanea neatins de neaua fulguita.
Craciunul maturizarii mele este gri. Odata cu spiritul pierdut, nu stiu pe unde, s-a ratacit si zapada, facand copii zilelor noastre, sa nu simta niciodata dorinta aparitiei derdelusului din spatele blocului.

Zilele astea voi fii copilul care viseaza la Craciunul copilariei mele.




Niciun comentariu: