luni, 9 decembrie 2013

Ganduri fumate.


   

O sa vina o zi din restu' vietii tale, in care vei lasa-n urma toate necazurile si odata cu ele, vei lasa in urma oamenii care le-au creat. Iti vei dori sa pierzi urma oamenilor care te-au vazut candva cu ochii sufletului, dar in acelasi timp iti sapau groapa in care urma sa cazi.
Va veni o zi in care-ti vei dori sa iti cojesti trupul de primul strat de piele, doar pentru faptul ca ai acceptat in preajma ta oameni urati al caror interior este doar un carbune ce emana fum de rautate. Oameni care ajung sa te faca sa iti fie scarba de propria-ti persoana doar gandindu-te ca au stat la mai putin de un metru de tine si te-au aburit cu nesufletul ce il emanau.
Iti vei dori sa iti speli creierii de vorbe, promisiuni, vise, care au fost doar un ghem de cenusa in care odata suflat, ai zice ca nici nu a fost. Oricum nu exista fericire de care sa iti amintesti fara tristete.
Vine o zi in care iti doresti sa iti scuturi trecutul de toate rebuturile care trecand prin viata ta, au reusit sa lase in urma lor doar o dara de rahat.
Va veni o zi in care vei simti ca te doare fix in centrul curului de oamenii care au ales sa te denigreze dupa ce le-ai fost sprijin, dupa ce ai trecut prin viata lor si le-ai aratat o altfel de lume, dupa ce te-ai aratat si oferit cu bune si cu rele, dupa ce ai acceptat sa fii calaul nefericirii mascate.
Iar dupa ce te transformi din omul care candva era totul, in omul in care acum se loveteste fara mustrari de constiinta, te rogi sa iti mai ramana un gram de tarie pentru a le adresa un calduros: hai sictir!
Vine o zi cand iti dai seama ca vrei in jurul tau doar oameni care te fac sa razi, care nu se cramponeaza doar de ce este gresit si se concentreaza doar pe ce este bun.
Vine o zi cand vrei sa ii iubesti doar pe cei care te trateaza si te respecta in limita pe care tu o meriti, iar pe cei care nu o fac, sa alegi sa ii ocolesti, doar pentru faptul ca meriti mai mult decat ce nu ti se ofera.
Vine o zi cand realizezi ca oamenii nu isi vor aminti de momentele in care i-ai facut sa rada si nici de momentele frumoase petrecute impreuna, dar isi vor aminti mereu de datile in care i-ai facut sa planga si nu le-ai facut pe plac cu ceva.
Vine o zi cand iti dai seama ca oamenii nu isi vor aminti ca i-ai mangaiat atunci cand aveau nevoie de alinare, ci doar de loviturile inchipuite.
Vine o zi cand deschizi ochii satula fiind de orbirea inchipuirii a ceva ce nu exista, si decizi sa incetezi a mai plange dupa tine cand incepi sa realizezi cat de dobitoaca ai fost, incredintindu-te unor scursuri care nu-si cunosc rolul pe acest umil pamant. Si-n acea zi decizi sa lupti pentru ce a mai ramas...din tine.
Iar in ziua ce va urma sa vina, ai sa realizezi ca viata este mult prea scurta pentru a fi altfel decat fericit/a, si zambesti la gandul ca o cazatura face parte din viata, iar daca reusesti sa te ridici asta inseamna sa traiesti.
Vei mai realiza ca lipsa de decenta si de capacitate intelectuala de care ai fost acuzata sunt incomparabile cu lipsa de creier, moralitate si suflet, a unora. Macar lipsurile mele sunt tratabile.
Vine o zi cand realizezi ca trebuie sa acorzi mai multa importanta oamenilor frumosi din jurul tau, oameni care ar fi in stare sa-ntoarca tot pamantul invers pentru a fi langa tine in apa si foc.
Iar in ziua ce va urma sa vina realizezi ca te-ai saturat sa iti coafezi cuvintele pentru a le da o nota metaforica, cuvinte ce nu sunt meritate de niste oameni ieftini. Si iti futi o mare palma peste fata uitandu-te in oglinda si facandu-te sa pricepi ca oamenii de nimic se scalda doar in laturile lor, iar tu ai o viata care merita sa ti-o traiesti din plin demonstrandu-le epavelor ca lovind in tine, nu au facut altceva decat sa te faca sa iti doresti sa te inalti atat de sus de unde te poti caca pe toata lumea care nu este in stare sa te aprecieze ca OM.

P.S : Mi se rupe de parerea pe care ti-o vei face despre mine citind acest post. Sunt satula sa machiez cuvinte, iar in fond, sufletul meu  galgaie de indignarea faptului ca in viata te impiedici si de animale pe doua picioare.
Azi mi-am permis sa refulez. Si cand te gandesti ca toate astea datorita unei tigari in care ai privit atent pana ai simtit ca iti ard degetele. Dezgustul imi era refulat in tutun.


Cu stima,
EU.




5 comentarii:

Roxana B. spunea...

Foarte frumos scris, la mine inca n-a venit acea zi...ori a venit si am uitat de fiecare data. Am un suflet care nu ma lasa sa port ranchiuna si sa lovesc fara mila in cei care mi-au facut rau...

”Oricum, nu exista fericire de care sa iti amintesti fara tristete”....cat de adevarat!

Nuante de gri spunea...

Nici la mine nu a venit, dar ma gandesc serios la ea si o astept cu bratele deschise. Este de ajuns sa inalturi acei oameni care ti-au facut rau, din gandurile tale. Este cel mai potrivit rau pe care il poti face cuiva.

O Picătură de Suflet spunea...

Draga mea, draga,
cred ca îți dai seama ca de-as fi fost lângă tine te-as fi strâns la piept cu lacrimi în ochi. Lacrimi de bucurie... Da, știu, înțeleg... te întrebi de ce "lacrimi de bucurie" acum când tu ești trista? Pentru ca ai reușit să-ți asteri tristețea aici. Draga mea, crede-ma, ești fericita pentru ca ai reușit sa privești în tine și sa erupi. Te felicit! De câteva zile... de fapt de aproape o luna plânge sufletul în mine. Încerc sa rătăcesc, printre spinii care nu încetează a ma împunge, cu glume, versuri scrise cu cerneala perisabila, ce se scurg pe pereții blogului ca laptele din gura pruncului înfometat... si nu reușesc sa pun silaba lângă silaba, sa scriu ceea ce simt. Poate ca datorita ție voi fi in stare sa pictez un crampei de vers, în seara asta. Te sărut pe suflet!

Nuante de gri spunea...

Da, am refulat pentru ca am constat in urma anilor experimentali, ca uneori suntem prea buni, iar atunci cand iubim ne oferim cu totul, tot sufletul, toata viata, pe noi insine. Ne oferim cu tot ceea ce suntem și ce insemnam...dam de la noi...dam din noi...iar cand nu mai avem ce da ,cand ramanem goi, ne dam seama ca omul ales nu a fost cel potrivit...altfel acesta nu ar fi plecat lasandu-ne dezgoliti, dezveliti și intristati...Am reusit sa privesc in mine datorita craterului lasat in mine de oamenii devoratori de suflete. Nu ma consider fericita, ma consider doar eliberata. Te imbratisez cu drag!

Brandusa spunea...

Adevar bun la kg...asta este aici.
Deja rad cu pofta, ...ai spus chestiilor pe nume intr-un mod pe cat de ironic, pe atat de inteligent.
Iaca, asa ne mai "racorim" si noi, prin ironii dure, sau prin cuvinte fara masca.