vineri, 27 decembrie 2013

Optimism.



Multi dintre noi am ajuns in genunchi in fata vietii.
Multi dintre noi am plans in interiorul nostru fara ca nimeni altcineva sa ne auda.
Multi dintre noi am tanjit dupa o imbratisare fie ea si scurta, dar nu am gasit-o niciodata.
Multi dintre noi am fost nevoiti sa ne ridicam de jos desi nimeni nu ne asteapta acolo sus.
Multi dintre noi am strans din dinti, am inghitit lacrimi, am ignorat dureri si ne-am ridicat stiind ca lovituri vor mai veni din partea vietii, ca singuratate vom mai simti, iar piedici din partea sortii, vom mai intalni.
Cu viata nu te poti lupta mereu si uneori esti nevoita sa o lasi sa te doboare tocmai pentru a te ridica de jos de 10 ori mai puternica.
Multi dintre noi vom realiza ca daca intr-o zi plangeam amarnic in genunchi, a doua zi vom zambi frumos in picioare.




miercuri, 25 decembrie 2013

Gandurile lui Ajun.



3:05. Acum cativa ani, copil fiind, imbratisam somnul timid in asteptarea Mosului, la ora asta. Perioada sarbatorilor imi ofera printre putinele ocazii, de a-mi dori sa mai fiu copil. Omul mare, matur, grijile, stresul, ochii pe care ii tarasc dupa mine, obositi de nesomn, chipul patat de timpul care trece vulgerator, ajung sa te oboseasca.
Dar Craciunul ne ofera cel mai frumos cadou posibil: trei zile in care toti putem fii copii. Multi dintre voi nu pretuiti acest cadou si nu realizati ca, Craciunul inseamna retragere. Craciunul nu inseamna bilantul anului care se pregateste sa bata in retragere, Craciunul nu inseamna cadouri, nu inseamna bunatate aparuta datorita perioadei in care trei zile trebuie sa fim mai buni. Craciunul nu inseamna mese rupte de prea mult belsug, nu inseamna agitatie si case de marcat blocate din cauza supra-aglomerarii super-marketurilor.
Craciunul copilariei mele insemna magie, insemna spirit bogat in iubire. Craciunul era motivul inimilor tremurande, de emotia diminetii in care paseam timizi spre bradul al carui miros te inviora.
Copilaria mi-a oferit un Craciun alb, nimic nu ramanea neatins de neaua fulguita.
Craciunul maturizarii mele este gri. Odata cu spiritul pierdut, nu stiu pe unde, s-a ratacit si zapada, facand copii zilelor noastre, sa nu simta niciodata dorinta aparitiei derdelusului din spatele blocului.

Zilele astea voi fii copilul care viseaza la Craciunul copilariei mele.




miercuri, 18 decembrie 2013

Sa fiu in ton cu perioada.





De Sarbatori voi alege sa raman eu. Nu vreau sa fiu mai buna, nu vreau sa fiu mai rea. Vreau sa raman eu, eu cea de ieri, eu cea de azi, iar eu cea de maine...ramane o incertidudine, insa tot eu voi fii.
Prin urmare, va doresc sarbatori calde, pline de liniste si numai ganduri bune!
Iar eu daca as putea, as aduna spiritul Craciunului intr-un borcan, si m-as bucura de el putin cate putin, in fiecare luna a anului.

Frumusetea sarbatorilor de iarna, sa va infrumuseteze sufletele!

Sarbatori fericite!





luni, 9 decembrie 2013

Ganduri fumate.


   

O sa vina o zi din restu' vietii tale, in care vei lasa-n urma toate necazurile si odata cu ele, vei lasa in urma oamenii care le-au creat. Iti vei dori sa pierzi urma oamenilor care te-au vazut candva cu ochii sufletului, dar in acelasi timp iti sapau groapa in care urma sa cazi.
Va veni o zi in care-ti vei dori sa iti cojesti trupul de primul strat de piele, doar pentru faptul ca ai acceptat in preajma ta oameni urati al caror interior este doar un carbune ce emana fum de rautate. Oameni care ajung sa te faca sa iti fie scarba de propria-ti persoana doar gandindu-te ca au stat la mai putin de un metru de tine si te-au aburit cu nesufletul ce il emanau.
Iti vei dori sa iti speli creierii de vorbe, promisiuni, vise, care au fost doar un ghem de cenusa in care odata suflat, ai zice ca nici nu a fost. Oricum nu exista fericire de care sa iti amintesti fara tristete.
Vine o zi in care iti doresti sa iti scuturi trecutul de toate rebuturile care trecand prin viata ta, au reusit sa lase in urma lor doar o dara de rahat.
Va veni o zi in care vei simti ca te doare fix in centrul curului de oamenii care au ales sa te denigreze dupa ce le-ai fost sprijin, dupa ce ai trecut prin viata lor si le-ai aratat o altfel de lume, dupa ce te-ai aratat si oferit cu bune si cu rele, dupa ce ai acceptat sa fii calaul nefericirii mascate.
Iar dupa ce te transformi din omul care candva era totul, in omul in care acum se loveteste fara mustrari de constiinta, te rogi sa iti mai ramana un gram de tarie pentru a le adresa un calduros: hai sictir!
Vine o zi cand iti dai seama ca vrei in jurul tau doar oameni care te fac sa razi, care nu se cramponeaza doar de ce este gresit si se concentreaza doar pe ce este bun.
Vine o zi cand vrei sa ii iubesti doar pe cei care te trateaza si te respecta in limita pe care tu o meriti, iar pe cei care nu o fac, sa alegi sa ii ocolesti, doar pentru faptul ca meriti mai mult decat ce nu ti se ofera.
Vine o zi cand realizezi ca oamenii nu isi vor aminti de momentele in care i-ai facut sa rada si nici de momentele frumoase petrecute impreuna, dar isi vor aminti mereu de datile in care i-ai facut sa planga si nu le-ai facut pe plac cu ceva.
Vine o zi cand iti dai seama ca oamenii nu isi vor aminti ca i-ai mangaiat atunci cand aveau nevoie de alinare, ci doar de loviturile inchipuite.
Vine o zi cand deschizi ochii satula fiind de orbirea inchipuirii a ceva ce nu exista, si decizi sa incetezi a mai plange dupa tine cand incepi sa realizezi cat de dobitoaca ai fost, incredintindu-te unor scursuri care nu-si cunosc rolul pe acest umil pamant. Si-n acea zi decizi sa lupti pentru ce a mai ramas...din tine.
Iar in ziua ce va urma sa vina, ai sa realizezi ca viata este mult prea scurta pentru a fi altfel decat fericit/a, si zambesti la gandul ca o cazatura face parte din viata, iar daca reusesti sa te ridici asta inseamna sa traiesti.
Vei mai realiza ca lipsa de decenta si de capacitate intelectuala de care ai fost acuzata sunt incomparabile cu lipsa de creier, moralitate si suflet, a unora. Macar lipsurile mele sunt tratabile.
Vine o zi cand realizezi ca trebuie sa acorzi mai multa importanta oamenilor frumosi din jurul tau, oameni care ar fi in stare sa-ntoarca tot pamantul invers pentru a fi langa tine in apa si foc.
Iar in ziua ce va urma sa vina realizezi ca te-ai saturat sa iti coafezi cuvintele pentru a le da o nota metaforica, cuvinte ce nu sunt meritate de niste oameni ieftini. Si iti futi o mare palma peste fata uitandu-te in oglinda si facandu-te sa pricepi ca oamenii de nimic se scalda doar in laturile lor, iar tu ai o viata care merita sa ti-o traiesti din plin demonstrandu-le epavelor ca lovind in tine, nu au facut altceva decat sa te faca sa iti doresti sa te inalti atat de sus de unde te poti caca pe toata lumea care nu este in stare sa te aprecieze ca OM.

P.S : Mi se rupe de parerea pe care ti-o vei face despre mine citind acest post. Sunt satula sa machiez cuvinte, iar in fond, sufletul meu  galgaie de indignarea faptului ca in viata te impiedici si de animale pe doua picioare.
Azi mi-am permis sa refulez. Si cand te gandesti ca toate astea datorita unei tigari in care ai privit atent pana ai simtit ca iti ard degetele. Dezgustul imi era refulat in tutun.


Cu stima,
EU.




sâmbătă, 7 decembrie 2013

Vreau sa urlu.


Poti te rog sa ma iei de mana si sa urci cu mine pe cel mai inalt bloc? Da, imi este frica de inaltimi si vreau acolo, acolo sus de unde pot urla. Sa urlu atat de tare incat toata agitatia lumii sa amuteasca, vreau sa urlu atat de tare incat timpanele sa imi bubuie a durere refulata din mine. Vreau sa urlu atat de tare incat sa simt cum sufletul nu se mai vrea in launtrul meu pentru ca ma inunda neputinta de-a ma reconstrui din bucati, franturi, din resturi.
Vreau sa urlu si sa simt durerea cum iese din mine, precum un demon dintr-un om posedat. Pentru ca simt ca sunt posedata de...mine. Ma adun de pe jos si reconstructia nu mai pare deloc ce a fost inainte.
Probabil pentru ca orice lucru stricat si refacut, va avea mereu alta infatisare.



Si gata, nu vreau sa mai urlu, cel putin deocamdata. Da-mi te rog, o tigara, da-mi castile si  lasa-ma pe marginea blocului, vreau sa ascult la maxim si sa privesc lumea de aici de sus.



Si-mi place. Oricat de jos ai fi, de aici vei fi mereu sus.

P.S : Cand cobor cred ca voi avea ceva praf pe suflet depus in urma urlatului, sa iei te rog, o carpa si sa-l stergi,.
Sau mai bine sufla, ca sa doara mai putin.







joi, 5 decembrie 2013