joi, 28 noiembrie 2013

Eseu pentru indragostiti.




''Se spune despre indragostiti ca sunt radianti, luminosi si parca readusi la viata de forte celeste pe care doar ei le cunosc. Deseori li se reproseaza ca uita cifre si nume si promisiuni, ca sunt aerieni, cand ei nu cunosc alt zbor decat cel din inertie care-i poarta deasupra rautatilor din lume si a hartoapelor de pe sufletele celor mai pacatosi dintre noi. Inimile lor au altfel de batai si parca palpaie mai mult. Iar ochii...Ochii indragostitilor isi vorbesc in rime, dar nu oricare ci din acelea care intai se aprind si fierb in creuzetul creierului mic si-apoi se sting sub clocotul razvratit al simtirii in doi. Si atunci...mintea isi pierde din drepturi sau le cedeaza pe toate inimii - o credula - cea fara de judecata.
Indragostitii gandesc precum copiii: cu o subtilitate intelectuala necizelata dar mereu cu aceeasi infinita insufletire, cu dor, cu afectare si mai ales cu consfintire de sine. Indragostitii sunt frumosi, au chip angelic si privire de oameni mari sechestrati in trupuri mici. Chiar si cu ochii inchisi, chipul lor pare venit din alte lumi necunoscute noua, pamantenilor. Iar cand se privesc intre ei isi recunosc pe loc intentiile si stiu sa se sarute de la distanta pe buze si pleoape invizibile, si-apoi sa se doreasca in taina pana a doua zi. Indragostitii nu stiu sa se certe. Doar mimeaza fara succes supararea si isi arunca vreo trei vorbe cat sa-si atinga in raspar inimile bosumflate cu fierbanteala fierului inrosit si apoi...se plictisesc si se-ntorc la iubirea lor. Iar toate tatuajele neterminate pe care si le-au scrijelit in piele cu ore sau zile in urma dispar pur si simplu. Iubirea lor se solidifica cu fiecare cearta si creste cu fiecare impacare. Si toate privirile devorant-arzande pe care si le arunca in noptile in care adorm spate-n spate, se topesc a doua zi la micul-dejun, undeva la mijloc intre papucii de casa si ceasca de cafea. Caci cine alta decat iubirea ar mai fi in stare sa imblanzeasca in oameni instinctele  de tinut in lesa?
Indragostitii sunt oameni fericiti si neobositi in sentimente. Au pielea de un sidef loial si buze care-ti inspira ceva din izul pasiunilor latine.Au ajuns sa imprumute trasaturi nepamantesti doar pentru ca cineva le-a aruncat o mana de fluturi in stomac si i-a lasat apoi sa se zbata in placere, pana la epuizare. Teribil chin sa fii indragostit! Si asta pentru ca, de multe ori, dincolo de dorinta si flacara e loc de asumare si revolta , de ,,Pleaca!'' si ,,Intoarce-te!'', de ,,Du-te odata!'' si....,,Te astept!''. Si totusi...indragostitii traiesc o viata mai intensa si mai curata decat restul lumii. Se iubesc. Si si-o spun in fiecare zi. Iar daca nu si-o spun au grija sa isi lase pe frigider biletele galbene pe care ingramadesc, cuvant cu cuvant: ,, Sopteste-mi ceva si lasa-ma sa ma infior. Atinge-ma pe incheietura mainii si lasa-ma sa ma inalt. Iubeste-ma si lasa-ma sa stiu asta.''.
Dar, cum  in timp toate se prefac si se preschimba, se intampla uneori, pe neasteptate, ca lumina lor sa nu mai palpaie. Si-atunci se cheama ca cei doi si-au incheiat povestea. Usa frigiderului nu mai are loc pentru post-it-uri colorate, tatuajele raman, sarutul invizibil piere fara urma, iar fluturii din pantec isi frang aripile in dansuri nestapanite de ,,Ramas bun!'' si incep sa planga fara zgomot, asa cum numai ei stiu s-o faca.
Ce ironie! In ziua in care ai plecat a incept sa ploua, De parca ai convenit cu zeii sa imi intoarceti spatele!...''



Da, nu voi spune din ce carte am scris acest fragment. Sunt egoista pentru ca imi place prea mult cartea.
Ideea acestui fragment este ca vreau sa iubesti, da, tu, tu cel/cea, care  ma citesti. Daca nu ai sufletul  brazdat de dureri care nu dispar decat atunci cand pleoapele se inchid a plans, iubeste. Daca ai suflet curat si poti fi bun si ai stralucire de om frumos din cap pana-n picioare, iubeste.

Va spun eu cuvintele astea. Eu, o persoana generoasa care a oferit cu ambele maini si cu intreg sufletul, eu aceea persoana supusa care nu a primit supunere.
Eu - persoana care a crezut ca facand bine, va aduce schimbare peste crestetul lumii.
Eu - persoana care a iubit cu fiecare vibratie a inimii, cu fiecare por al pielii si cu fiecare lacrima a ochilor.
Iubirea probabil ca este cel mai frumos sentiment existent vreodata, dar si sfarsitul iubirii, provoaca cea mai mare durere.
Iubeste, eu am facut-o, acum vreau sa dau afara tot ce s-a invechit, vreau sa curat peretii sufletului cu bruma de pe flori ofilite si voi deshide ferestrele larg pana cand ma va lovi soarele si voi constata ca imi face bine. Am iubit si m-am imbolnavit de prea mult suflet.
Iubeste, dar nu uita : suntem buni pe dinafara si devoratori de suflete pe dinauntru.




6 comentarii:

Ocup un loc imaginar spunea...

O iarna blanda si tie suflet drag ! >:D<

Nuante de gri spunea...

Multumesc! :) Te pup!

Anonim spunea...

Am vazut pe chipul tau fericire,dezamagire,ura,iubire,dor,melancolie si toate starile sufletului.De fiecare data cand nu te vedeam,citind blogul,te vedeam cu ochii mintii.Cand vei reincepe sa scrii,vreau sa te vad zambind,radiind,ai inteles? :) :* C.

Anna Schlahuschek spunea...

frumos blog.

Nuante de gri spunea...

Multumesc!

Nuante de gri spunea...

O sa traim si o sa vedem.
Te pup, C .