sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Abandon.



Te-ai simtit vreodata abandonat, uitat acolo in praful din drum si lasat in voia sortii? Ti-ai simtit vreodata articulatiile anchilozate de nepasarea din jur? Ai avut vreodata sentimentul ca umbli prin lume cu un trup brazdat de amintiri si regrete, precum un om fara el insusi, cu picioarele dezgolite si cu sufletul, invins si zdrobit sub greutatea vorbelor? Ai simtit vreodata cum fiecare cuvant ti se pare doar o frumoasa minciuna? Ai simtit vreodata ca iti este teama sa mai zambesti? Oare cum incetezi sa mai simti si cum opresti acele senzatii care te mananca de viu?
Ai simtit vreodata cum calci pe lacrimile cuiva in favoarea nefericirii oferite de altcineva?
Cine a fost acela care te-a facut sa simti asta si ce-a cautat in viata ta? Poate ca ai fost mintit, judecat ori pur si simplu dat uitarii de cei carora le-ai pus in brate increderea si iubirea toata, fara a mai cere gaj si fara sa speri macar ca-ti vor intoarce vreodata gestul. Si cand simti toate astea, ce faci? Te ridici, de acolo unde te-au ingropat de viu oamenii rai, te ridici pe picioarele tale si mergi inainte. Ii ierti pe cei care te-au lasat in urma fara a le mai pasa nici macar daca iti este bine si inveti din nou sa o iei de la capat Inveti din mers cum sa-i iubesti chiar si pe ei, oamenii rai, demolatorii de inimi, cei care te-au abandonat candva intr-un loc intunecos si nu si-au facut niciodata griji daca vei mai fi si maine acolo. Iar in timp ajungi sa le oferi iertare celor care incapabili de-a zbura, te-au invatat pe tine sa te tarasti si te-au sfatuit stramb.
Te ridici si pleci usor de acolo, din locul in care altii ti-au uitat umbra si te-au facut sa crezi ca esti neinsemnat pentru lume si ca doar defectele te caracterizeaza.
Faci un pas, si-apoi inca un pas...pana cand lasi in urma capitolul in care ai agonizat ca un schilod, doar pentru ca ti s-a spus ca nu poti mai mult.
Odata cu deceptia ce ti-a fost  provocata , iti aduci aminte de toti tradatorii care te-au abantonat cand credeai cel mai mult in ei.
Mai realizezi cat  i-ai permis sa intre cu bocancii peste alburile tale cele mai intime,ti-a ras in fata si te-a aruncat in drum fara sa mai intoarca privirea..Si odata cu toate astea realizezi ca ti-ai vandut sufletul unui comerciant de vorbe goale. Unui comerciant ieftin care nu are nimic de oferit decat vorbe.
Vreau sa ma indepartez de locul in care zac si sa ma inalt cat mai sus, atat de sus incat sa ma pot bucura de triumful rotii rotunde. Triumful de-a te vedea cum te tarasti prin raul facut atat mie cat si altora. Sa zambesc vazandu-te cum te afunzi in durerea si goliciunea sufletului, si sa intelegi ca abandonand, nu faci decat sa te abandonezi pe tine.
Iar astazi, acum, este ultima data cand murdaresc blogul datorita tie, pentru ca prin raul facut mie, eu il voi face altui suflet la fel de increzator cum am fost eu candva....Inainte sa ma abandonez pentru tine.

Atentie pericol de prabusire, inima putrezita de durere!


The End!!!




2 comentarii:

Anonim spunea...

mi s-a facut rau

Nuante de gri spunea...

Draga Anonymous (habar nu am cine esti) nu cred ca ma interesa ca ti s-a facut rau, iar pentru asta exista spitale, nu postari la care sa anunti lucrul asta.