miercuri, 22 mai 2013

Și iar îi trist..





Se pare că tot ce ating, pierd. Și cănd te găndești că nu am cerut nimic vieții, tot ce am avut. am fost nevoită sa ii smulg, și tot ce nu am avut, mi-a furat. Cred că am nevoie de un pansament peste rănile ce nu ma mai opresc sa mi le ling și probabil un drum nou.

P.S: Tristețea din noi nu dispare adăncind-o si impregnand-o in tot ce facem,ci uitandu-ne mereu in direcția opusa ei,spre bucuriile de care am uitat.

Curănd voi fi recunoascuta dupa cearcane, nu dupa chip.

Niciun comentariu: