joi, 28 februarie 2013

28 si atat.


Stii de ce cred eu ca purtam mereu alaturi de noi o umbra? Pentru ca trupurile noastre se hranesc cu lumina. Inghit cu fiecare pofta fiecare raza de soare, de luna sau de stele, orice sursa de lumina, in speranta ca intr-o zi le vor creste aripi si vor deveni ingeri. Atunci vor trebui sa fie ele insele o sursa de lumina. In urma noastra ramane mereu un spatiu secatuit de stralucire.
Vantul, el de ce nu are umbra? Pentru ca el nu se hraneste cu lumina ci cu soapte. Iti fura soaptele de pe buze chiar inainte de a fi rostite. Uneori ti le fura chiar si din gand. Soapte si apa. Iti soarbe cu pofta lacrimile si urmele sarutarilor de pe buze. Si crezi ca se satura? Nu! Soarbe roua de pe frunze si dulceata fructelor ramase neculese.

Taci! Nu mai spune nimic! Vantul ne pandeste si asteapta sa fure cateva soapte. Nu-ti spun acum ''Te iubesc'', mi-e teama sa nu-l fure si sa-l aduca altor urechi. Il pastrez doar pentru tine.


Te iubesc - in gand.

2 comentarii:

Holy Sinner spunea...

Unde e lumina multa..e si umbra mare.

Nuante de gri spunea...

Cred ca de fapt este doar umbra peste tot.