miercuri, 23 ianuarie 2013

Sunt nimic din ce-aș putea să fiu...










Inchid ochii și simt cum: urlă din mine strigătul vieții și noaptea-mi e cale spre un cer fără stele, destinul îl simt închis si plin de neputinta... sunt noapte, sunt zi sunt tot ce poate fi un om și nimic din ce-aș putea să fiu: sunt eu în lacrimi neplânse pe-altar plin de durere de o viață și chip cu ochii triști


Autoportretul meu a rămas agăţat în peşteră unde fiecare stalactită plânge pentru un capăt de drum...

2 comentarii:

Holy Sinner spunea...

Dar nu poti contesta: cu cat noaptea este mai neagra, cu atat stelele stralucesc mai tare.

Nuante de gri spunea...

Aici da, sunt de acord cu tine.