luni, 12 noiembrie 2012

Nu avem timp...

 
Nu, nu avem timp de scrisori… acele foi cu grijă cernute, acele cerneluri albastre cu fâşii vişinii, acele iubiri dospite cu fiecare nouă arcuire de literă… Concepţii necoapte desprindem din ramul gândirii şi le aruncăm pe drumul plin de stihii… prin SMS-uri, mesaje ori citaţii succinte, aşezăm rânduri scurte sau fraze pitice.
Nu, nu avem timp să vorbim… acele cuvinte duioase şi calde, acele rostiri ce deschid uşi închise… Cu tăceri ne-nscriem în cea mai sihastră vocală a lumii… înfiinţăm orfelinate pentru cuvinte.

Nu, nu avem timp să privim… acele culori ce-mbracă ochii flămânzi, acele contururi cu nebune lumini… Zidim imagini din var şi vopsele, şi-n albul zăpezii ucidem ce-i viu, abandonând albastrul în alte ceruri, uitând că-n toamnă din verzi devenim arămii.

NU, nu avem timp să simţim… acele furtuni, acele uimiri, acele emoţii, acea condamnare la viaţă… îmbrăcăm impermeabile gânduri fericirea neputând străbate veşmântul, ne ascundem în buncărul fricii, speranţa o căptuşim cu platosă groasă încât n-o mai simţim, scut ne este orbirea lăuntrică… mimăm că simţim şi credem cu înverşunare într-un foc artic.

În secolul nebun de viteză, nu avem timp să hrănim cuvântul, privirea, trăirea, frumosul… subnutrit, însetat, înfrigurat şi slutit, sufletul ne caută un secol mai lent… exteriorul pretinde ca încă trăim.

                                                                                              By Cristina Carp.

2 comentarii:

Brandusa spunea...

Fugim, alergam ... ne fugarim ! De cine ?! Chiar de noi.

Nuante de gri spunea...

Nu stiu de cine...Insa mi-as dori sa stiu