luni, 4 aprilie 2011

Coltul meu alb

    
       Stau aici in coltul meu incercand sa-mi gasesc locul, inghesuindu-ma printre propriile-mi ganduri. Ma strecor printre poteci de vise....printre carari de dorinte. Trupul mi-e rece, pustiu...Golit parca de orice manifestare a fericirii. Trupul imi este imbibat cu fumul de tigara, probabil daca mi-ar fi stors sufletul, ar cadea doar cenusa ramasa din tigara neaprinsa a implinirii. Linistea din jurul meu este atat de profunda incat imi aud inima batand a multumire.
   Multumire datorata faptului ca aici in coltul meu alb pot fi mereu doar eu si gandurile.


 
 
No matter how we try, it's too much history. Too many bad notes playing in our symphony !

9 comentarii:

sulfur spunea...

Nu stii cat ma regasesc uneori in ce ai scris tu. Numai ca nu simt multumirea ta. Ci desertaciune.Lipsa motivului si a scopului,a destinatiei. Apoi imi revin,alte parti din mine iau controlul,si vad. apoi sunt trist,si vesel,si bun,si rau,inocent,pervers. Dar marea mea calitatea e PROSTIA.
Prostia de a pierde sensul ala proverbial : o femeie,una singura. Aia care conta :)

Nuante de gri spunea...

Daca ai pierdut femeia care conta, inseamna ca nu avea o importanta atata de mare incat sa ramana. Inseamna ca poate nu ea conta .

sulfur spunea...

asa imi zic si eu cateodata. Numai ca , cineva spunea : 'No matter how we try, it's too much history. Too many bad notes playing in our symphony' . Si cred ca avea dreptate. Naiba stie. Nu mai stiu. Oricum frumos spus. Nu stiam ca si nuantele de gri pot scrie..poezii !

Brandusa spunea...

Coltul in care puritatea ta se pastreaza. E un colt intim al copilei ajunsa femei, al femeii ce vrea pace in ea, echilibru pe dorinta.
Te percep calda si imaculata, fara rotocoale de fum si cenusa.

Nuante de gri spunea...

Ma percepi atat de adevarat...Te imbratisez cald !

Flipi spunea...

şi atunci când ai să aşezi lângă tine buchetul acela frumos de gânduri ai să vezi, strălucind în oglindă, cea mai frumoasă făptură posibil de imaginat: TU, omul, fără bariere, fără restrişte.
simfonia te ascultă atunci şi va cânta un imn victorios. sau poate doar o vioară ascuţindu-şi arcuşul pentr pasul următor.
şi acolo nuanţele de gri toate sunt albe...

Iolanda S.@ spunea...

Şi totuşi inima bate ... a mulţumire ALBĂ ... Fie-ţi bine , în colţul tău * de tine * şi de gânduri line ... Noapte senină !

Celestine spunea...

Nu cred ca suntem straini.
oh...nu
Prin mine se duce o batalie a intunericului cu lumina. O simt si ma vad cand monstru cand pasare pe cer.
Toate se uneltesc si converg in mine ca un "dat" al sensului meu.
Autorul?
Tot eu.
De asta ne simtim noi astia - care vedem vazul lumilor- dincolo de sufletele care au uitat sa fie!
Iti multumesc pt ganduri, rezonanta si iubirea de a prisosi menirea reintalnirilor noastre lumesti.
Mi-esti una cu sufletele care imi respira in fata cu lumina.
C.

Nuante de gri spunea...

Imi esti foarte draga Celestine, multumesc !