miercuri, 27 aprilie 2011

Sufletu-mi zambeste a fericire

          
              Ma scurg incet intr-o liniste pe care o asteptam de ceva timp . Sufletul meu respira usurat pentru ca a primit acel ceva ce m-a facut sa cred ca existenta mea are un scop. Fara mine nu se poate, altfel nu ma nasteam, fara mine nu ai putea nici tu. Existenta ta in viata mea, m-a facut sa cred ca pot fi si intr-o culoare vie , nu doar intr-un doliu nesfarsit al clipelor dureroase. Zambete fericite, clipe linistite si-un noian de dorinte ce-si asteapta implinirea. Nu exista multumire suficienta pentru faptul ca existi , iar eu fac parte din intregul vietii tale.
              Te-as putea descrie in sute si mii de forme, dar as dezlusii prea mult din misterul vietii mele.

         Raman cu gandul la tine si  ascult..



  Multumesc ca aduci existentei mele , culori unice !

vineri, 22 aprilie 2011

Puritate-n suflet !

    
        Am tot auzit in ultimele zile sa fim mai buni de Paste. Stau si ma intreb: bunatatea asta n-ar trebui sa persiste si-n restul timpului? De ce doar de Paste trebuie sa iertam  si sa fim mai buni? In restul timpului trebuie sa traim ca sa uram?
      Cu prilejul acestei Sfinte sarbatori, va  doresc tuturor , ca bucuria Domnului sa va aduca-n suflet, pace, bucurii, iepurasul sa va surprinda cu implinirea dorintelor, Lumina Sfanta sa va aduca numai ganduri de neuitat, iar in viata voastra sa ploua cu picaturi de fericire, iubire si implinire alaturi de cei dragi!
 
            Paste Fericit, alaturi de suflete calde!

joi, 14 aprilie 2011

Resuscitarea sufletului meu


              Probabil esti printre putinele persoane care intr-adevar isi merita locul aici. Si mai stiu ca esti printre minunile existentei mele care a incercat mereu sa-mi inchida ranile cu unicul pansament numit: ZAMBET. 
             Chiar daca uneori am provocat leziuni in sufletul tau, chiar daca am fost la un pas sa te pierd, am incercat prin toate puterile simtirilor mele, sa te pastrez sa te fac sa-mi fi parte a prezentului prin  ceea ce-esti. Tu imi colorezi zilele- non culoare, tu aduci chipului meu ceea ce eu numesc: fericire pura. Prieteniile cu adevarat prietenii sunt rare, dar eu ma bucur de-o astfel de prietenie cu tine. Impartim zi de zi, bucurii si tristeti, oameni si ''animale'', zambete si lacrimi, TOT.  M-ai lasat fara tine cateva zile si-mi lipsesti teribil....        
          Nu te numesc  ,,prietena adevarata'', aceasta insusire mi-a adus de cele mai multe ori durere si regret. 
    
Te numesc doar atat : Resuscitarea sufletului meu 
Pentru asta nu exista multumire sau rasplata.
          
        Ramai ceea ce esti si nu ma lasa nicicand fara prietenia noastra,     Raluca Potinteu.

marți, 12 aprilie 2011

Leaganul

''Eram asa de obosit
si sufeream.
Eu cred ca sufeream de prea mult suflet.

Pe dealuri zorile isi deschideau pleoapele
si ochii inrositi de neodihna.

Pierdut - m-am intrebat:
Soare,
cum mai simti nebuna bucurie
de-a rasari?

Si-n dimineata-aceea fara somn
cum colindam cu pasi de plumb
intr-un ungher ascuns am dat de-un leagan.
Paianjenii-si teseau in el maruntele lor lumi,
iar carii-i macinau tacerea.

L-am privit cu gandul larg deschis.
Era leaganul
in care-o mana-mbatranita azi de soarta mea
mi-a leganat
intaiul somn si poate-ntaiul vis.

Cu degetele amintirii
mi-am pipait
incet,
incet,
trecutul ca un orb
si fara sa-nteleg de ce
m-am prabusit si-n hohote
am inceput sa plang deasupra leaganului meu.

Eram asa de obosit
de primaveri,
de trandafiri,
de tinerete
si de ras.
Aiurind ma cautam in leaganul batran
cu mainile pe mine insumi
- ca prunc.''



P.S: O liniste tulburator de frumoasa imi aduce aceste cuvinte. Multumesc tie,  Lucian Blaga, acolo unde esti !

luni, 4 aprilie 2011

Coltul meu alb

    
       Stau aici in coltul meu incercand sa-mi gasesc locul, inghesuindu-ma printre propriile-mi ganduri. Ma strecor printre poteci de vise....printre carari de dorinte. Trupul mi-e rece, pustiu...Golit parca de orice manifestare a fericirii. Trupul imi este imbibat cu fumul de tigara, probabil daca mi-ar fi stors sufletul, ar cadea doar cenusa ramasa din tigara neaprinsa a implinirii. Linistea din jurul meu este atat de profunda incat imi aud inima batand a multumire.
   Multumire datorata faptului ca aici in coltul meu alb pot fi mereu doar eu si gandurile.


 
 
No matter how we try, it's too much history. Too many bad notes playing in our symphony !