luni, 7 februarie 2011

Ingerii nu plang niciodata

  
          
      Scriu...si imi pandesc sufletul, stiu ca la un moment dat ii voi surprinde nemurirea in flagrant delict. Lacrimile din ochi le transform in cuvintele tacerii si  stiu ca scriind, cerul imi transforma ranile in alb, iar ingerii vor juca in jurul meu dansul vindecarii.  Sunt in tren si imi astern aici simtirile... privind negrul de afara stiu ca de viitor nu ma mai desparte decat un singur eveniment: amintirea. Frumusetea zilei de ieri se va transforma in eternitatea clipei de maine, iar trecutul il voi trimite direct in viitor. Ma renasc prin zambetul copilului care se joaca pe langa mine, curios de activitatea mea in fata laptopului, ma uit in ochii lui si incerc sa-i copiez zambetul. Ii multumesc copilului, care astazi mi-a adus un nou zambet plin de infantilitate, si stiu ca viitorul lumii se afla in ochii copilului ce-o descopera, eu nu vreau sa  descoper viitorul chiar daca prezentul imi pare inutil daca nu lasa in urma lui trairi imbracate in haine de vers.
      
     Stiu ca ingerii fac o plecaciune in fata mea si in seara asta voi face parte din dansul lor, nu mai am rabdare pana la trecerea noptii, si ma voi agata de prima stea. In noaptea asta voi schita doar zambete, pentru ca ingerii nu plang niciodata.
 
           Pacat ca unele dureri seaca clepsidra, dar nu de nisip, ci de ingeri.

Un comentariu:

mariperijoc spunea...

Foarte frumos! Draga mea scrii atat de frumos,Dumnezeu ti-a dat un talent...poti face din el ceva trainic care sa dainuiasca peste veacuri...
Mi-a fost cam greu sa deslusesc cuvintele,poate ca acesta este scopul tau...sa nu poata citi toata lumea gandurile tale...
As vrea sa te rog sa schimbi putin"nuantele de gri" si sa ne lasi sa le descoperim,sunt minunate...Ingerii sa iti fie aproape!