miercuri, 9 februarie 2011

Celei care vine

    
        A sosit clipa cand pot oferi lumii adevarata valoare a existentei mele. De-a lungul timpului am tot scris, dar nu au fost cuvinte sau simtiri care sa-mi cutremure atat de profund launtrul, probabil asta a fost si motivul infranarii mele. Nimic din ce mi-a oferit viata pana acum, nu te-a putut egala, nici macar zambetele nu se pot compara cu cele de acum...aproape 5 ani. Wow! Cat timp s-a asternut peste noi si totusi amintirile pastrate la loc de cinste se doresc vesnic vii doar de dragul zambetelor cu care privim in urma.
     Respir aerul care apartine trecutului tatuat cu istoria iubirii teribil de frumoasa. Chiar daca mi-au calcat si alte persoane pragul sufletului, realizez ca am oferit doar sentimente imitate departe de a fi reale. Este prima oara cand marturisesc ca mi-ai fost si-mi vei fi singura realitate care a oferit vietii mele clipe de poveste.
     Nostalgiile care ma cuprind acum, imi demonstreaza inca o data ca tot intregul meu tanjeste dupa prezentul noastru lasat in urma. Acum ca scriu despre tine, despre noi, uit de tot ce am trait pana acum si te pastrez doar pe tine, autenticitatea vietii mele.Uit de momentele in care am fost nevoita sa ofer un  ''Te iubesc'' robotic.
    Pana si despartirea ne-a privit de departe, motiv pentru care noi nu am cunoscut acest trist sentiment, s-a agatat de noi doar o usoara indepartare. Am trait ce nu voi mai trai cu nimeni: fericire, nebunie,durere, extaz, lacrimi, ura ,nervi, toate in acelasi timp, pentru ca mi-ai fost iubire nebuna, nefiresc de nebuna. Mi-ai tinut inima in palma si ai invatat-o sa zboare spre alte zari, mereu m-ai indreptat spre fericire si fara sa-mi dau seama  mi-ai croit un drum paralel cu al tau, pentru ca iubirea noastra era prea complexa , iar viata este prea scurta pentru cate vroiam sa traim, motiv pentru care mi-am permis sa te iubesc pana dincolo de viata...Undeva candva, vom continua, iar ingerii ne vor fi martori cand vom scrie cu aripi de cerneala din calimara vietii, istoria fericirii.
     Sufletul meu a fost incercat de neputinta mea de-a te cauta, de-a te inventa...A fost in zadar, n-am reusit sa ating implinirea, in schimb uneori incerc sa simt urmele fade ale fericirii ramase de mult. In trecut voi reveni mereu...Este singurul loc unde stiu ca te voi gasi doar pe tine, singura fiinta careia i-am oferit intregul vietii mele si infinitatea unei iubiri dusa pana la stele si-napoi.
    Din pacate imi dau seama ca pana acum m-am invartit doar in jurul unor sentimente de unica folosinta...Le uzam pentru o clipa, apoi uitam de existenta lor...asta daca au existat candva...N-am scris niciodata despre tine, despre noi, nu ma simt capabila  sa dau exprimare unor simtiri ce nu-si vor cunoaste niciodata adevarata valoare, aceea traita si simtita de noi. As putea scrie o eternitate si inca un pic, despre multitudinea momentelor in care am simtit cu adevarat si pe deplin fericirea datorita tie, chiar daca neplacerea durerilor ne pandea la fiecare pas, in nebuna noastra iubire nu a existat loc de durere sau regrete.    



                     Se vede pe aceasta poza trecerea timpului peste noi

    Iar acum dau lumii de stire ca tu, puiu' meu spre deosebire de alte capitole ce s-au vrut prezente in cartea existentei mele, pe tine te voi numi volumul fara sfarsit al vietii mele.
    Declar pe propria-mi fericire simtita candva doar datorita tie, ca-mi esti unica si singura iubire a vietii, si nu uita ca te voi astepta si dincolo de ea.                                    
                                                                                       
                                                                                           Celei care vine

luni, 7 februarie 2011

Ingerii nu plang niciodata

  
          
      Scriu...si imi pandesc sufletul, stiu ca la un moment dat ii voi surprinde nemurirea in flagrant delict. Lacrimile din ochi le transform in cuvintele tacerii si  stiu ca scriind, cerul imi transforma ranile in alb, iar ingerii vor juca in jurul meu dansul vindecarii.  Sunt in tren si imi astern aici simtirile... privind negrul de afara stiu ca de viitor nu ma mai desparte decat un singur eveniment: amintirea. Frumusetea zilei de ieri se va transforma in eternitatea clipei de maine, iar trecutul il voi trimite direct in viitor. Ma renasc prin zambetul copilului care se joaca pe langa mine, curios de activitatea mea in fata laptopului, ma uit in ochii lui si incerc sa-i copiez zambetul. Ii multumesc copilului, care astazi mi-a adus un nou zambet plin de infantilitate, si stiu ca viitorul lumii se afla in ochii copilului ce-o descopera, eu nu vreau sa  descoper viitorul chiar daca prezentul imi pare inutil daca nu lasa in urma lui trairi imbracate in haine de vers.
      
     Stiu ca ingerii fac o plecaciune in fata mea si in seara asta voi face parte din dansul lor, nu mai am rabdare pana la trecerea noptii, si ma voi agata de prima stea. In noaptea asta voi schita doar zambete, pentru ca ingerii nu plang niciodata.
 
           Pacat ca unele dureri seaca clepsidra, dar nu de nisip, ci de ingeri.