sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Cuvinte amare


     Port in mine ganduri, cuvinte si regrete...Toate fara sens, toate fara culoare. Nu vreau sa ma plang, si postez acum ca am chef sa scriu numai prostii. De azi nu imi mai pasa, de azi nu mai iubesc. Am fost inconjurata in prea multa dezamagire, in prea mult regret ca persoanele ce-mi ocupau sufletul, cu sau fara voia mea, nu au stiut sa ma priveasca si dincolo de zambet. Se spune ca un suflet este asemeni unei carti deschise...Din pacate filele sufletului meu sunt ruginite de timp, de durere, de dezamagirea in care am fost aruncata intr-un mod grotesc.
   Am rupt bucati din mine si m-am imprastiat voua. Acum stau si ma intreb, cine ma poate invata sa ma reintregesc? Cine imi poate spune cum ma pot aduce inapoi, dar fara voi?
    Cuvintele-mi amare imi cutremura intreaga fiinta, ma doare cand scriu, ma ranesc propriile-mi cuvinte..Deschid in mine rani adanci, din care nu curge sange, curg doar lacrimile nevazute de ochii orbi ai sufletelor moarte. In fiecare litera incerc sa ingrop cate un pic din nelinistea ce ma face sa vad totul negru si fad, dar pana nu invat sa trec prin foc nu voi sti sa merg pe apa. 

Vreau sa-mi vindec cuvintele, si prin ele, pe mine.

2 comentarii:

Celestine spunea...

superba fiinta esti,
mi-ai facut semn...te-am zburat in mine.

te voi urmari,
Namaste

Nuante de gri spunea...

Multumesc...Sper sa am un zbor lin in launtrul tau.