sâmbătă, 2 octombrie 2010

Si poate ca...


Dupa cata oboseala pshica si fizica am acumulat in mine, incerc sa imi adun ultimele forte ca sa scriu aici 2-3 cuvinte. As fi vrut sa ti le scriu tie direct, dar poate iti vei arunca un ochi pe aici candva si o sa vezi ca mai am si ganduri bune , nu doar negre cum ai zice tu. Si poate ar trebui totusi sa sti ca te-am urcat pe un piedestal mult prea sus, si poate ar trebui sa sti ca tu ai dat culoare sangelui meu in ultimele luni din viata mea. Creierul meu este facut franjuri, este atat de obosit incat mi-e greu sa-l mai tin pe umeri. Nu am vrut sa iti fac loc printre gandurile agitate ce se zbat in mintea mea. Am vrut sa te tin departe de tot ce s-a acumulat in mine, am vrut sa te tin departe ca pe o floare de teama sa nu-ti cada petalele. Se pare ca nu am reusit si incerc in zadar sa adun petalele dupa jos ca oricum nu mai pot fi lipite la loc. Si chiar si asa, sufletul si gandul tot la tine sunt, chiar daca acum esti o floare scuturata de adierea sortii.

Niciun comentariu: