vineri, 28 mai 2010

Urma pasilor tai


Urma pasilor tai a ramas inca aici, aici unde numai eu i-am simtit. M-am redus la tacere si am ales sa las doar degetele sa urle . Doar ele mai au vlaga, eu nu mai pot, am obosit si stau in coltisorul meu, pitita de orice privire. Urmele pasilor tai le sarut zi de zi desi au fost predestinate disparitiei. Recunosc desi stiu ca nu meriti, ca mi-e dor..mi-e dor de tot.
Vreau sa-mi invat pasii sa nu te mai caute...I-ai alungat si a durut al dracu de tare

2 comentarii:

Anonim spunea...

Sunt profunde cuvintele tale. Exprima insa prea multa tristete. Cauta o raza de soare sau ploaia si orice urme ale pasilor vor disparea! Alege viata si pastreaza-ti zambetul, dupa cum spuneai chiar tu.
E al tau. Nimeni nu ti-l poate lua.
http://axxellone.blogmagic.net/

erospitic spunea...

tristetea trebuie consumata...