miercuri, 30 decembrie 2009

Ma doare



    Ma doare sangele amar ce-mi curge prin vene…
Ma doare fizic dorul de tine, 
Ma doare incercarea de-a te mentine langa mine.
Ma doare cand trebuie sa te inventez
Ma dor visele in care nu apari.
Ma dor cuvintele neglijate de ochii tai
Ma dor ochii ce te cauta
  Ma dor gandurile deconectate de tine
Ma doare ziua ce trece fara tine
Ma doare luna ca seara nu o privim impreuna
Ma doare timpul ce mi te-a oferit prea putin.


Dar totusi cand apari, gaseste-mi vindecare.

miercuri, 23 decembrie 2009

Frunza mea poarta nume de floare



     
Mi-e dor de tine  frunza-n vant. Mi-e dor sa vad cum copacii isi aduna crengile pentru a face loc adierii tale.  Stiu ca tot tulpinei mele ai sa revi. Am oprit timpul, am oprit ceasul, i-am rupt minutele dar am oprit secundarul...
  Raman socata si fara orice posibila exprimare. 


  
  Imi esti singura frunza cu nume de floare ce nu va cunoaste nicicand pierire



Tacerea ta.


    ''Tu nu-mi vorbesti prin cuvinte, tu esti o lunga tacere ce ma stinge intr-un anotimp in care visele infloresc in culori ce nu exista pe pamant...Tu esti cuvantul pe care nu stiu sa-l citesc, pictat in lumina, orbitor, invaluit in mister...Tu nu-mi vorbesti prin cuvinte, eu sunt vorbita de cuvinte ce nu le cunosc...Tu esti o lunga tacere ce ma stinge-n umbra cuvintelor mele si-mi aprinde inima...Sarutul tau vindeca ranile cuvintelor ce nu au avut nimic a spune...Shh!...Nu-i mai vorbi sufletului meu...S-ar putea sa ma indragostesc prea mult de tacerea ta....S-ar putea sa uit toate cuvintele din lume...S-ar putea sa uit ca intr-o zi am scris despre tacerea ta, s-ar putea sa uit chiar si de tacerile mele, dar nu voi putea uita niciodata cuvintele noastre scrise-n abisuri de suflet''




    

Toamna mea - Debutul tau

      
   
   Zambesc si iti urmaresc profund rasaritul. In acelasi timp traiesc explozie de placere cand stiu ca renasterea ta ti-a oferit-o toamna mea. Ai sadit in interiorul meu placere, dorinta....frumos!
    Promit sa am grija sa nu-ti tulbur mugurii insa lasa-ma sa fiu macar o calatoare neobosita prin debutul tau fascinant ..Ai o frumusete aparte, iar atunci cand inchizi pleoapele peste mine, ma regasesc pe deplin protejata. Intr-o alta viata te voi astepta tot in fiecare toamna pentru ca-mi esti debut unic si rasari frunze aurii la mine-n suflet.


miercuri, 16 decembrie 2009

De tine, cuvânt, mă agăţ...


''Stiu să imbrăţişez dar fără mâini
ştiu să cânt dar fără glas
dacă pe mine din mine m-aş smulge
şi tot mai pot scrie despre ce a rămas...

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere într-atâta răsfăţ -
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea şi de cuvânt mă agăţ...

între cuvânt şi mine-I iubirea
între mine şi tot un tumult!
e o formă de exorcizare poezia...
un travaliu pe care ţi-l doreşti tot mai mult!
sau poate e un chin in aducere?!
sau un canon intre tot şi "a scrie"
e la mine-n cuvânt o infrângere
sau doar un exerciţiu de supravieţuire...

poate un exod sau poate o spadă -
n-am ştiut niciodată mai mult să m-ascult
n-am fost copil şi n-am fost mamă
cuvintelor care m-au durut...

există aceleaşi hăţişuri
închise-n aceleaşi dimineţi
vreau să mă transform din spectator
în actorul propriei vieţi...
închisă într-o temniţă fără zăbrele
te strig cuvânt! neîntemniţată
vreau să alerg spre caruselul copilăriei mele
în care nu m-am dat niciodată...

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere intr-atâta răsfăţ
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea şi de tine, cuvânt... mă agăţ...''



Am murit...Stiai?


  '' Da, am murit,daca te intrebai cumva…am murit in incercarea de a te uita, rapusa de oboseala acumulata dupa lungile cautari ale metodelor ce te readuc in preajma mea.Am murit in secunda in care am vrut sa iti rostesc numele si literele nu insumau nici un nume…castigasem lupta cu timpul si te uitasem…dar numele meu fara numele tau, e tot o serie de litere fara noima…si atunci ma intreb…pe crucea iubirii noastre ce litere vor fi? Si daca amandoi suntem morti…ale cui sunt lacrimile mele? ''



                         
                                           .

luni, 14 decembrie 2009

Mi-e dor de tine!

     ''M-aş aşeza pe pragul cerului pentru a te putea admira pe de-a-ntregul şi aş sta acolo ca un gânditor milenar aşteptând să-ţi ridici ochii către mine. Poate că aş picura în pahar de cristal şi dor şi teamă, poate că m-aş îmbăta fiindcă sunt prea departe de tine şi percep imposibila atingere ca pe o rană dureroasă, poate aş învăţa plânsul cotidian, lacrimă cu lacrimă şi aş scrie pe nori că îmi curge dorinţă prin vene… Iminenta apropiere a două trupuri prinse în menghina poftei de bine mă face să tremur şi să cant. Un menestrel modern, rătăcit în romantism netrucat, care conservă melodie şi vers, pregătit să-ţi murmure la ureche că ar întoarce lumea pe dos numai pentru ca tu să ai parte de fericire… Declar pe propria răspundere că te-aş iubi ca o nebuna, iar apoi m-aş închide singura în cel din urmă azil pentru a-mi retrăi permanent amintirea atingerii tale fără să fiu deranjata de cineva…''


miercuri, 9 decembrie 2009

Ce trista tacere

  

     Dezgroapa-ma din abisul rece in care ma tot ingropi...Nu ti se pare trist felul cum ingheti debutul nostru? Nu ti se pare ca meritam mai mult decat sa stau sa-ti privesc apusul? Ti-am udat radacinele, ti-am privit inmugurirea...Acum primesc apusul ce a umbrit si muguri si toamna si tot. Ce trista tacere...




joi, 3 decembrie 2009

Mi-e teama....

 
 Mi-e teama ca am rupt bucati din mine crezand ca imi poti oferi intregul...


Renasterea cuvantului meu

     
        Am reusit datorita unui suflet aparut de nicaieri, sa privesc mai adanc cuvintele-mi ce au o frumusete aparte. Ai reusi sa descoperi ce eu nu mai speram sa existe: darul de-a scrie...cam neslefuit, dar exista.
       Timpul va scoate la lumina cuvinte, trairi si dorinta de a scrie, au fost pastrate bine si descoperite de tine. Mi-ai creat un puzzle si iti lipsea o piesa ce stiai ca-ti va aduce fascinare. Imi esti renasterea cuvantului meu, crin alb.

Cea mai fierbinte inima de gheata

     
     
  ‘’Îmi spui râzând că ai o inimă de gheata, iar eu, mângâiata de timbrul unei voci care mă îndeamnă să sorb cuvintele unul câte unul , să le plimb pe cerul gurii pentru a le simţi întreaga savoare.Ajung la concluzia fermă că inima ta este cea mai fierbinte inimă de gheaţă dintre toate câte au exista...O voi ţine în palme, privindu-te în ochi si voi permite sufletului să cunoască flacăra de gheaţă si gheaţa înflăcărată a pasiunii nestăvilite…Am inima ta în palme si cuvintele tale în gând…În jurul nostru se topesc gheţari milenari si ingheaţă dorinţa de-a face bine sau se încolăceşte minciuna
     În jurul unor nefericite marionete…Şi ce dacă? Aşez inima ta de gheaţă fierbinte la piept, Lăsând să pătrundă În adâncime de trup răcoare şi febră…Şi mi-e bine..’’